Gheorghe CAZAN – Expert achiziţii AEXA
Despre accesul efectiv la justiție în domeniul achizițiilor publice
Florin IRIMIA – Preşedinte executiv AEXA
Revista AEXA – septembrie 2016
Autoritățile contractante se plâng că prea multe contestații blochează procedurile de atribuire sau chiar conduc la anularea acestora. Operatorii economici își doresc căi de atac cât mai rapide și mai eficiente și soluții cât mai corecte și predictibile. Găsirea unui echilibru între aceste interese aparent divergente este unul din elementele cheie ale unui sistem de achiziții publice solid și de încredere. În fapt, cei doi actori principali ai acestui domeniu, respectiv autoritatea contractantă și operatorul economic ar trebui să fie conștienți că interesele lor ar trebui să conveargă în același punct: realizarea unei achiziții publice legale și eficiente. Litigiile nu reprezintă un scop în sine, ele sunt destinate să corecteze în timp util, pe cât posibil înainte de încheierea unui contract de achiziție publică, eventualele abateri ale autorităților contractante de la principiile transparenței și tratamentului egal care guvernează acest domeniu. Pentru a fi atins acest obiectiv al sistemului de remedii impus de directivele europene adoptate în materie de căi de atac în achizițiile publice , accesul la justiție ar trebui să fie liber și efectiv, adică să nu cunoască limitări nejustificate sau disproporționate. Acest considerații reprezintă doar o succintă introducere în prezentarea unei decizii recente a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) prin care s-a răpuns întrebărilor preliminare formulate de Curtea de Apel București și Curtea de Apel Oradea cu privire la conformitatea garanției de bună conduită cu dreptul european. Lectura acestei decizii este cu siguranță mai interesantă decât orice comentariu care i s-ar putea face, sens în care invit cititorii Revistei AEXA să aloce timpul necesar studiului acestei hotărâri cu potențial impact major în materie de remedii și căi de atac la nivel național . Pentru a provoca interesul cititorilor, vom proceda la preluarea concluziei acestei decizii și a celor mai importante argumente pe care Curtea și-a întemeiat soluția adoptată. Am prezentat într-un număr anterior al revistei extras din concluziile Avocatului general cu privire la întrebările preliminare adresate de instanțele române. Astfel acesta reținuse că dreptul european se opune unei reglementări naționale „care impune contestatorului obligația de a constitui o «garanție de bună conduită» pentru a obține accesul la o cale de atac împotriva deciziilor autorității contractante privind atribuirea contractelor de achiziții publice și în temeiul căreia autoritatea contractantă trebuie să rețină garanția respectivă în cazul în care contestația este respinsă sau în cazul în care se renunță la contestație, indiferent dacă contestația este sau nu este abuzivă, inclusiv în situația în care „garanția se restituie în mod automat contestatorului la soluționarea definitivă a contestației, indiferent de rezultatul acesteia.” În mod regretabil, CJUE nu a urmat aceste concluzii și, fiind influențată de decizia sa anterioară pronunțată în cauza Orizzonte Salute , a considerat ca fiind conformă directivelor de remedii, inclusiv din perspectiva articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene , o regulă națională care „condiționează admisibilitatea oricărei căi de atac împotriva unui act al autorității contractante de obligația reclamantului de a constitui garanția de bună conduită pe care o prevede în beneficiul autorității contractante, din moment ce această garanție trebuie să îi fie restituită reclamantului indiferent de soluția pronunțată în calea de atacˮ. Pentru a înțelege această soluție, este util să cităm pct. 59 al deciziei conform căruia „[…] mobilizarea unei sume atât de importante prin virament bancar, ca și necesitatea de a îndeplini demersurile cerute în vederea constituirii unei garanții bancare și de a plăti cheltuielile aferente acestei constituiri sunt de natură să determine reclamanții să manifeste o anumită prudență în introducerea căii lor de atac. Pe de altă parte, din moment ce implică resursele sau cel puțin posibilitățile de creditare ale reclamanților până la momentul eliberării sale, garanția de bună conduită este de natură să îi determine să dea dovadă de diligență în cadrul procedurilor pe care le inițiază, în conformitate cu cerința privind celeritatea căilor de atac […]. Astfel, […], nu poate fi exclus ca o asemenea cerință financiară să determine potențialii reclamanți să își evalueze în mod serios interesul de a iniția o procedură judiciară și șansa de a obține câștig de cauză și, prin urmare, îi descurajează să introducă cereri care sunt în mod vădit nefondate sau prin care nu se urmărește decât întârzierea procedurii de atribuire a unui contract […]ˮ. De asemenea, CJUE a ținut cont și de faptul că, urmare a „Deciziilor Curții Constituționale nr. 5 din 15 ianuarie 2015 și nr. 750 din 4 noiembrie 2015, reținerea automată și necondiționată a garanției de bună conduită de către autoritatea contractantă și plata acesteia la prima cerere nu mai sunt posibile, nu se poate considera că simpla obligație de a constitui această garanție drept condiție de admisibilitate a oricărei căi de atac depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de combatere a căilor de atac abuzive pe care intenționează să îl urmăreascăˮ, cu atât mai mult cu cât „garanția de bună conduită, reprezentând 1 % din valoarea contractului de achiziții publice, plafonată în funcție de natura contractului, rămâne modestă […]ˮ și „[…] nu trebuie să fie constituită decât pentru perioada cuprinsă între introducerea acțiunii și soluționarea definitivă a acesteiaˮ. Deși raționamentul CJUE apare, cel puțin pentru un cititor care nu cunoaște suficient de bine sistemul contestațiilor din România, ca fiind justificat de argumente pertinente. Din punctul nostru de vedere, atât soluția cât și motivarea deciziei se îndepărtează considerabil de realitate și nu ține cont de analizele și statisticile care arată, în mod concret, care au fost rezultatele introducerii garanției de bună conduită. Astfel, aceasta a afectat în mod evident accesul la justiție atât în varianta inițială care prezuma reaua-credință a oricărui operator economic a cărui contestație era respinsă cât și în ultima variantă care nu mai permitea reținerea garanției, indiferent de rezultatul contestației. Deși numărul contestațiilor a scăzut considerabil, procentul de contestații admise a rămas relativ constant, fapt care arată că nu au fost eliminate așa-zisele contestații abuzive. Din contră, ca urmare a necesității unui efort considerabil de constituire și menținere a garanției de bună conduită într-un cuantum relativ ridicat , au fost descurajați să introducă contestații inclusiv operatorii economici de bună credință care aveau încredere în șansele de admitere a unor eventuale contestații care nu au mai fost depuse. Deși în perioada dintre iulie 2014 și până în mai 2016 în care a existat obligația consituirii acestei garanții, o bună parte dintre procedurile de atribuire nu au mai fost contestate, nu s-a conștientizat pe deplin impactul negativ al acestei măsuri asupra legalității respectivelor proceduri care nu au mai făcut obiectul controlului util pe care îl exercită Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor sau instanța de judecată asupra actelor emise în procedurile analizate. La o primă vedere, discuția cu privire la această garanție de bună conduită, care a fost eliminată prin Legea nr. 101/2016, pare oarecum inutilă. Considerăm însă că decizia CJUE analizată o readuce în actualitate în condițiile în care nu este exclus ca soluția criticabilă a Curții să inspire legiuitorul român pentru (re)introducerea în legislație a unei măsuri destinate să reducă numărul de contestații în detrimentul legalității și al accesului efectiv la o cale de atac eficientă în materie de achiziții publice.
]]>Consultarea pieței – soluția definirii obiectivului investițional
Mircea CÂRLAN – Expert achiziţii publice AEXA
Revista AEXA – iulie-august 2016
Reglementarea anterioară în domeniul achizițiilor publice oferea autorităților contractante posibilitatea adaptării cerințelor obiectivului investițional doar prin intermediul procedurilor de atribuire specific și limitativ reglementate. Opțiunea realizării unei consultări prealabile inițierii unei proceduri de atribuire prezenta riscuri de natură a fi încadrate ca și suspiciuni de săvârșire a unei fapte penale, fiind astfel evitate de autoritățile contractante orice demersuri ce presupuneau intrarea în relații directe cu operatorii economici potențiali ofertanți. Consecința acestei absențe a dialogului s-a regăsit în anularea procedurilor de atribuire, fie prin contestații formulate pe cale administrativ-jurisdicțională, fie direct în instanță. În alte cazuri, efectele s-au produs ex-post, respectiv prin rezilierea contractelor datorită inconsistențelor specificațiilor tehnice imposibil de surmontat. În noul cadru legal al achizițiilor publice, problema descrisă anterior a fost abordată și procedurată corespunzător prin reglementări specifice care permit verificarea realității și fezabilității obiectivelor investiționale de interes public în materia prestării serviciilor, furnizării bunurilor și execuției lucrărilor. În acest sens, în cadrul etapei organizării şi desfăşurării procedurii de atribuire, autoritățile contractantă au dreptul, înainte de iniţierea procedurii de atribuire prin publicarea anunțului de licitație corespunzător, de a organiza consultări ale pieţei în scopul pregătirii achiziţiei. Demersurile de consultare se vor raporta la obiectul contractului de achiziţie publică şi vor informa operatorii economici cu privire la planurile de achiziţie şi cerinţele avute în vedere în legătură cu acestea. Pentru o transparență totală, consultarea pieței se va realiza prin publicarea unui anunț în sistemul electronic al achizițiilor publice şi prin orice alte mijloace adecvate care să ofere actorilor de profil din piață accesul la intenția autorității contractante. Orice persoană sau organizaţie interesată transmite autorităţii contractante opinii, sugestii sau recomandări cu privire la aspectele supuse consultării în formatul și potrivit instrucțiunilor prestabilite. Opiniile, sugestiile sau recomandările vor fi transmise numai prin mijloace electronice la o adresă dedicată, fiind la aprecierea autorității contractante luarea acestora în considerare în baza relevanței raportată la obiectul investițonal pe care autoritatea contractantă intenționează să îl implementeze. Transparența procesului de consultare se păstrează până la finalizarea acestuia prin faptul că autoritatea contractantă are obligaţia de a publica în sistemului electronic al achizițiilor publice rezultatul procesului de consultare a pieţei, nu mai târziu de momentul iniţierii procedurii de atribuire. Utilizarea sau implementarea opiniilor, sugestiilor sau recomandărilor primite în cadrul consultărilor pentru pregătirea achiziţiei şi pentru organizarea şi desfăşurarea procedurii de atribuire, se va realiza doar și numai cu condiţia ca acestea să nu aibă ca efect denaturarea concurenţei și încălcarea principiilor nediscriminării şi transparenţei.
]]>Strategia de contractare pentru procedura de atribuire a contractului de achiziție
Ecaterina-Milica DOBROTĂ – Vicepreşedinte AEXA
Revista AEXA – iulie-august 2016
Normele de aplicare a legii achiziţiilor conţin, pe lângă explicitări ale etapelor de derulare a procedurilor de atribuire a contractelor, şi reguli de planificare/pregătire a achiziţiei şi de implementare a contractului . Întrucât prevederile din cele trei legi sunt aproximativ identice, din punct de vedere a etapelor menţionate mai sus, ne vom raporta în acest articol doar la dispoziţiile din HG nr. 395/2016, cele din domeniu sectorial și al concesiunilor fiind ușor de identificat în actul normativ ce le reglementează. La acest moment, când se încearcă inițierea procedurilor în temeiul noilor dispoziții legale, din cele trei etape de mai sus, o îngrijorare deosebită o produce partea de planificare, respectiv acțiunile pe care trebuie să le deruleze autoritatea contractantă înainte de publicarea anunțului de participare. Legiuitorul, la art. 9 din normele aprobate prin HG nr. 395/2016, a încadrat planificarea în intervalul cuprins între: – identificarea necesităţilor, a elaborării referatelor de necesitate şi – aprobarea de către conducătorul autorităţii contractante/unităţii de achiziţii centralizate a documentaţiei de atribuire, inclusiv a documentelor-suport, precum şi a strategiei de contractare pentru procedura respectivă. Astfel, pentru inițierea unei proceduri, autoritatea trebuie, în primul rând, să identifice necesitatea, elaborând un referat în acest sens. Sarcina întocmirii referatului revine solicitantului achiziției, a celui care a ridicat problema oportunității contractării, de obicei, responsabilul cu implementarea contractului. Referatul odată aprobat, achiziția intră în linie dreaptă. Însă, pentru a se iniția achiziția, dar și pentru a cumpăra în condițiile cele mai avantajoase, este necesară o echipă care să elaboreze documentația de atribuire, să stabilească riscurile și constrângerile contractului, să decidă asupra condițiilor contractuale, a modului de implementare a contractului, impunându-se o documentare a deciziilor din etapa de planificare/pregătire a achiziţiei. Pentru a rezolva aceste probleme și pentru a preîntâmpina altele, se impune, prin art. 9 alin. (2) din HG nr. 395/2016, elaborarea unei strategii de contractare, document ce face parte din dosarului achiziției. Sarcina întocmirii acestui document revine, deși nu este explicit menționată în norme, persoanei din cadrul compartimentului de achiziții, responsabilă de inițierea procedurii. Strategia de contractare se întocmește pentru fiecare procedură a cărei valoare este cel puțin egală cu pragurile valorice stabilite pentru cumpărările directe (132.519 lei, fără TVA, la produse sau servicii, respectiv 441.730 lei, fără TVA, la lucrări). Documentul trebuie să fie structurat pe următoarele secțiuni: a) relaţia dintre obiectul, constrângerile asociate şi complexitatea contractului (un exemplu ar fi cel de includere a unei scurte descrieri a contractului care să se regăsească în obiectul contractului, precum și specificul acestuia); b) resursele disponibile la nivel de autoritate contractantă pentru derularea activităţilor din etapele procesului de achiziţie publică (exemplu: menționarea compartimentelor din cadrul entității care au participat la elaborarea documentației de atribuire; dacă se va apela la unităţi centralizate sau la un furnizor de servicii de achiziţie); c) procedura de atribuire aleasă, precum şi modalităţile speciale de atribuire a contractului de achiziţie publică asociate (exemplu: licitație deschisă); d) tipul de contract propus şi modalitatea de implementare a acestuia (exemplu: contract de furnizare, iar modalitatea de implementare prin recepția produselor la sediul achizitorului, verificarea lor cantitativă, vizuală etc); e) mecanismele de plată în cadrul contractului, alocarea riscurilor în cadrul acestuia, măsuri de gestionare a acestora, stabilirea penalităţilor pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor contractuale (exemple: acordarea unui avans de 15% din valoarea contractului, plata după fiecare livrare; modalități de acoperire a riscurilor în caz de neexecutare a contractului; includerea unei asigurări împotriva diverselor riscuri; perceperea de penalități ca procent din valoarea contractului pentru fiecare zi întârziere, etc.); f) justificările privind determinarea valorii estimate a contractului/acordului-cadru, precum şi orice alte elemente legate de obţinerea de beneficii pentru autoritatea contractantă şi/sau îndeplinirea obiectivelor comunicate la nivelul sectorului administraţiei publice în care activează autoritatea contractantă (exemplu: stabilirea valorii prin studiu de piață, cumulându-se valoarea echipamentelor cu cheltuielile de transport și instalare; precizarea elementelor din deviz ce au stat la baza valorii estimate, cu menționarea separată a cheltuielilor diverse și neprevăzute); g) justificările privind alegerea procedurii de atribuire în situaţiile aplicării negocierii competitive/ dialogul competitiv/ parteneriatul pentru inovare/ negocierea fără publicare prealabilă/ concursul de soluţii. h) decizia de a nu utiliza împărţirea pe loturi (exemplu: contractul are ca obiect furnizarea unei singure categorii de produse și nu este posibilă împărțirea pe loturi fără inconveniente financiare și economice); i) criteriile de calificare privind capacitatea (se va justifica numai alegerea criteriilor privind capacitatea de exercitare a activităţii profesionale, situaţia economică şi financiară, capacitatea tehnică şi profesională; motivele de excludere din lege nu fac parte din criteriile de calificare privind capacitatea); j) criteriile de selecţie, după caz; k) criteriul de atribuire şi factorii de evaluare utilizaţi (exemplu: justificarea alegerii criteriului costul cel mai scăzut/ cel mai bun raport calitate-preţ/cel mai bun raport calitate-cost/raport calitate-preț; justificarea factorilor de evaluare, cum ar fi garanția produselor, condițiile de livrare, etc.); l) obiectivul din strategia locală/regională/naţională de dezvoltare la a cărui realizare contribuie contractul/acordul-cadru respectiv, dacă este cazul (exemplu: contractul face parte din PNDR 2020); m) orice alte elemente relevante pentru îndeplinirea necesităţilor autorităţii contractante. După cum se observă, strategia de contractare reprezintă un document cumulativ al tuturor notelor justificative necesare inițierii procedurii. Avantajul major al documentului constă în stabilirea, încă de la început, a personalului ce va fi implicat atât în demararea procedurii cât și în executarea contractului, precum și a liniilor directoare ce guvernează procedura de atribuire și contractul. Strategia de contractare se va încărca în SEAP, odată cu documentația de atribuire, la secțiunea omonimă, fiind obiect de evaluare al ANAP, în ceea ce privește procedura de atribuire aleasă, modalităţile speciale de atribuire a contractului de achiziţie publică asociate, dacă este cazul; justificările privind alegerea procedurii de atribuire în situaţiile prevăzute la art. 69 alin. (2) – (5) din Lege şi, după caz, decizia de a reduce termenele în condiţiile legii, decizia de a nu utiliza împărţirea pe loturi, criteriile de calificare privind capacitatea şi, după caz, criteriile de selecţie, criteriul de atribuire şi factorii de evaluare utilizaţi. Documentul detaliat mai sus nu trebuie confundat însă cu strategia anuală de achiziției publică. Cele două sunt diferite din punct de vedere al conținutului dar și al momentului în care se întocmesc: – Strategia anuală de achiziției publică (art. 10 alin. (2-4) HG nr. 395/2016): o conține totalitatea proceselor de achiziţie publică planificate a fi lansate de o autoritate contractantă pe parcursul unui an bugetar; o se întocmește în ultimul trimestru al anului anterior anului căruia îi corespund procesele de achiziţie publică cuprinse în aceasta; o poate fi modificată sau completată ulterior. – Strategia de contractare (art. 9 HG nr. 395/2016): o se întocmește pentru fiecare procedură a cărei valoare este cel puțin egală cu pragurile valorice stabilite pentru cumpărările directe și se încarcă în SEAP, împreună cu documentația de atribuire; o conține elemente necesare inițierii și derulării procedurii de atribuire precum și reguli de implementare a contractului; Așadar, față de legea veche din domeniu, compartimentul de achiziție publică are ca sarcini suplimentare și elaborarea strategiei anuale de achiziției publică, precum și completarea secțiunilor de la literele a)-b), d)-e), h), l) dintr-un nou document, respectiv în strategia de contractare.
]]>Neclarități ale legislației în materia remediilor și căilor de atac
Petre TĂNASE – Expert achiziţii publice AEXA
Revista AEXA – iulie-august 2016
În contextul perfecționării noului cadru legislativ în domeniul achizițiilor publice, legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct sistemul căilor de atac în materie, prin transpunerea Directivei 89/665/CEE privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, cu modificările și completările ulterioare a Directivei 92/13/CEE, precum și a Directivei 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 98/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului.
Prin existența unui act normativ de sine stătător, care să reglementeze, în mod exclusiv, sistemul de remedii, precum și rolul, atribuțiile și modul de funcționare al CNSC, legiuitorul a intenționat să asigure o mai mare coerență legislativă și o claritate mai bună de a legislației de transpunere a noului pachet de directive din domeniul achizițiilor publice.
Astfel, prin expunerea de motive se arată că „Prin adoptarea prezentului proiect de lege, se intenționează îmbunătățirea sistemului actual de remedii/căi de atac printr-un set de măsuri sistemice și complementare, menite să asigure o jurisprudență consecventă și predictibilitatea deciziilor pentru a preveni utilizarea abuzivă a căilor de atac administrativ-jurisdicționale și/sau judiciare, fără a afecta însă dreptul operatorilor economici de a depune contestație.”
Prin aceasta s-a dorit crearea unui cadru legislativ stabil, care să nu fie influențat de modificări ce țin de procedurile de atribuire sau de alte aspecte reglementate în materia achizițiilor publice, achizițiilor sectoriale sau concesiunilor.
Cu toate acestea, pe lângă faptul că legea cuprinde câteva prevederi considerate de noi inutile, două aspecte ne-au atras atenția în mod deosebit.
Astfel, printre dispozițiile legale care nu își găsesc aplicabilitatea putem evidenția: – art. 26 alin. (1) din Lege: „Consiliul nu poate decide atribuirea contractului către un anumit operator economic” – chestiune tranșată definitiv de practica judiciară în condițiile în carea evaluarea ofertelor se face, în mod exclusiv, de către comisia de evaluare; – art. 26 alin. (11) din Lege: „Consiliul are obligaţia de a motiva în mod clar, fără echivoc, deciziile/încheierile adoptate” – este o condiție subînțeleasă a oricărui act administrativ/administrativ-jurisdicțional/hotărâre judecătorească; – art. 21 alin. (3) din Lege: „Este inadmisibilă prezentarea unor noi motive de contestare şi/ capete de cerere pe calea concluziilor scrise sau orale ori a precizărilor la contestaţie ulterior termenului legal de formulare a acesteia” – practica CNSC/a instanțelor era deja constantă în acest sens.
Pe lângă aceste aspecte, am constatat existența în lege a cel puțin două aspecte neclare, unul dintre acestea necesitând deja modificarea textului actului normativ, iar cea de-a doua conducând, cel mai probabil, la o jurisprudență inconsecventă.
Prima dintre problemele sesizate privește posibilitatea instanței de judecată, în cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, de a suspenda procedura de atribuire şi/sau a executării contractului până la soluţionarea cauzei. O astfel de reglementare pare a fi nouă față de dispozițiile OUG nr. 34/2006 care prevedea doar posibilitatea suspendării executării contractului.
Pentru a se putea dispune suspendarea procedurii de atribuire şi/sau a executării contractului, legiuitorul a instituit în sarcina părții care o solicită obligația de a constitui în prealabil o cauţiune, calculată prin raportare la valoarea estimată a contractului sau la valoarea stabilită a contractului.
Astfel, potrivit art. 33 alin. (2) din Lege, cuantumul cauțiunii este: a) 2% din valoarea estimată a contractului, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice pentru care este obligatorie publicarea anunţului de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dar nu mai mult de 35.000 lei; b) 2% din valoarea stabilită a contractului, dacă aceasta este mai mică decât pragurile valorice pentru care este obligatorie publicarea anunţului de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dar nu mai mult de 88.000 lei; c) 2% din valoarea estimată a contractului, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice pentru care este obligatorie publicarea anunţului de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dar nu mai mult de 220.000 lei. d) 2% din valoarea stabilită a contractului, dacă aceasta este egală sau mai mare decât pragurile valorice pentru care este obligatorie publicarea anunţului de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dar nu mai mult de 880.000 lei.
Vazând prevederile legale de mai sus, observăm cu uimire că singura diferență dintre literele a) și b) pe de o parte, respectiv c) și d), pe de altă parte, o reprezintă suma maximă până la care persoana interesată poate fi obligată să constituie cauțiunea, însă cel mai important, respectiv natura contractului, lipsește din textul actului normativ.
Cel mai probabil, intenția legiuitorului a fost ca lit. a) să se refere la contractele de furnizare și servicii cu valoare estimată sub prag, iar lit. b) la cele de lucrări cu valoare estimată sub prag. În același sens, lit. c) s-a dorit să reglementeze situația contractelor de furnizare și de servicii cu valoare peste prag, iar lit. d) pe cea a contractelor de lucrări cu valoare estimată peste prag. Or, în condițiile în care ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, considerăm că se impune, în regim de urgență, modificarea actului normativ (deja!), astfel încât să nu mai lase loc de interpretări și să poată fi aplicat.
Cea de-a doua neclaritate a legii privește aplicarea acesteia în timp, neclaritate care rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 69 din actul normativ.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 69 din Lege: „(1) Contestaţiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse. (2) Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare. (3) Contestaţiile depuse, în condiţiile legii, la poştă, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân supuse soluţionării conform legii în vigoare la data la care au fost depuse, chiar dacă sunt înregistrate la Consiliu/instanţa de judecată după această dată. (4) Termenele procedurale aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii în vigoare la data la care au început să curgă.”
Dacă primele trei alineate ale textului de lege nu par a lăsa loc de interpretări, statuând că, toate contestațiile depuse înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, precum și contestaţiile/cererile/plângerile aflate în curs de soluționare, continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse, iar cele formulate ulterior intrării în vigoare a legii noi sunt supune regulilor reglementate de aceasta din urmă, neclaritatea apare din interpretarea alineatului (4) din Lege.
Întrebările care se pun ar fi multe, printre care evidențiem următoarele: – Ce se întâmplă atunci când este publicată o documentație de atribuire înainte de data intrării în vigoare a legii noi, dar este contestată ulterior? Se aplică legea procedura de contestare din legea nouă sau, față de alineatul (4), legea veche va ultraactiva? – Ce se întâmplă atunci când este comunicat un rezultat al procedurii de atribuire cât timp legea veche încă mai era în vigoare, dar este contestat în perioada în care legea nouă este activă? În aceeași situație, ce se întâmplă dacă un ofertant nemulțumit de rezultatul procedurii îl contestă, în termen, înainte de intrarea în vigoare a legii noi, iar altul ulterior acestui moment? Cel de-a doilea mai are obligația de a constitui garanția de bună conduită sau de a formula notificare prealabilă?
Toate aceste întrebări, și suntem siguri că ar mai fi și altele, nu au fost avute în vedere de către legiuitor care, în opinia noastră, din perspectiva aplicării în timp a legii, avea posibilitatea de a crea o lege mult mai clară, fără a lăsa loc de interpretări.
Fiind conștienți că, odată cu trecerea timpului, astfel de întrebări nu vor mai exista, întrucât am trecut de faza tranzitorie, înțelegem să scoatem în evidență următoarele aspecte:
Legea veche, respectiv OUG nr. 34/2006, conținea atât dispoziții legale de drept material (care privesc toate etapele de la momentul întocmirii documentației de atribuire și până la informarea ofertanților participanți cu privire la rezultatul procedurii de atribuire), cât și dispoziții de drept procesual (care se referă la regulile ce trebuie respectate în situația în care orice persoană se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice).
Odata cu intrarea în vigoare a Legii nr. 98/2016, nr. 99/2016 și nr. 100/2016 legiuitorul a înțeles să statueze că procedurilor de atribuire în curs de desfăşurare la data intrării sale în vigoare li se aplică legea în vigoare la data iniţierii procedurii de atribuire.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că noile legi nu mai conțin și norme de drept procesual ci, în mod exclusiv, norme de drept material.
Normele de drept procesual care, în legea veche, erau reglementate la CAP. IX Soluționarea contestațiilor din OUG nr. 34/2006, în prezent sunt statuate în cuprinsul Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea CNSC.
Astfel, așa cum am arătat mai sus, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 „Contestaţiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse.”
În acelasi sens, la alineatul (2) al art. 69 din același act normativ, legiuitorul a statuat că „Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare”, iar potrivit alineatului (3) al aceluiași articol contestaţiile depuse, în condiţiile legii, la poştă, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân supuse soluţionării conform legii în vigoare la data la care au fost depuse, chiar dacă sunt înregistrate la Consiliu/instanţa de judecată după această dată.
Față de cele mai sus menționate, în ceea ce privește contestațiile depuse, în condițiile legii, la poștă/formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 101/2016, regulile de depunere și de soluționare sunt conform legii în vigoare la data la care au fost depuse, respectiv Legea nr. 101/2016, fără a avea relevanță data inițierii procedurii de atribuire.
În măsura în care legiuitorul intenționa ca legea veche să ultraactiveze, atunci avea obligația de a insera în cuprinsul Legii nr. 101/2016 un text potrivit căruia aceasta nu se aplică contestațiilor/cererilor/plângerilor formulate/depuse împotriva actelor emise de autorități contractante pe parcursul derulării procedurilor de atribuire inițiate anterior intrării în vigoare a legii noi.
Din analiza sistematică a primelor trei alineate ale art. 69 din Lege am putea trage concluzia că legiuitorul nu a prevăzut nicio excepție de la regula de mai sus.
Cu toate acestea, la alineatul (4) a fost stabilit, așa cum am arătat mai sus, că „Termenele procedurale aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii în vigoare la data la care au început să curgă”. După cum este conceput textul de lege, se poate interpreta că atunci când documentație este publicată anterior intrării în vigoare a legii noi, contestația formulată împotriva acesteia este supusă regulilor legii vechi, chiar dacă a fost depusă sub imperiul legii noi. Or, acest aspect este contrazis în primul rând de alin. (1) al art. 69 din Legea nr. 101/2016, întrucât în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse se judecă doar contestațiile depuse anterior.
Din punctul nostru de vedere, mențiunea făcută de legiuitor la art. 69 alin. (4) din Legea nr. 101/2006 nu reprezintă excepția de la regula consfințită la alineatul (2), ci face trimitere la noțiunea de „termene procedurale”, respectiv termenele de 5 (cinci) sau 10 (zece) zile, iar nu la procedura care trebuie urmată în acest termen.
Nu ne rămâne decât să așteptă ca jurisprudența, care se vrea consecventă, să soluționeze acest inconvenient al legii într-o măsură în care să nu fie afectate interesele legale legitime ale operatorilor economici interesați de participarea la o procedură de atribuire/ofertanților care au depus oferte în cadrul unor astfel de proceduri.
]]>CJUE, 7 iulie 2016, Cauza C 46/15, Ambisig vs AICP „Trimitere preliminară – Achiziții publice – Directiva 2004/18/CE – Articolul 48 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) a doua liniuță – Capacitățile tehnice ale operatorilor economici – Efect direct – Mijloace de probă – Raportul ierarhic dintre certificarea achizitorului privat și declarația unilaterală a ofertantului – Principiul proporționalității – Interdicția de a aduce modificări substanțiale mijloacelor de probă prevăzute”
Speţă identificată de Florin IRIMIA – Preşedinte executiv AEXA
Revista AEXA – iulie-august 2016
1) Articolul 48 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) a doua liniuță din Directiva 2004/18/CE trebuie să fie interpretat în sensul că, în absența unei transpuneri în dreptul intern, îndeplinește condițiile pentru a conferi particularilor drepturi pe care aceștia le pot invoca în fața instanțelor naționale împotriva unei autorități contractante, cu condiția ca aceasta să fie o entitate publică sau să fi fost însărcinată în temeiul unui act al autorității publice să îndeplinească, sub controlul acesteia din urmă, un serviciu de interes public și să dispună în acest scop de puteri exorbitante în raport cu normele aplicabile relațiilor dintre particulari. 2) Articolul 48 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) a doua liniuță din Directiva 2004/18 trebuie să fie interpretat în sensul că nu se opune aplicării unor norme stabilite de o autoritate contractantă care nu permit unui operator economic să facă dovada capacităților sale tehnice prin intermediul unei declarații unilaterale decât dacă demonstrează că este imposibil sau foarte dificil să obțină o certificare din partea achizitorului privat. 3) Articolul 48 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) a doua liniuță din Directiva 2004/18 trebuie să fie interpretat în sensul că se opune aplicării unor norme stabilite de o autoritate contractantă care impun, sub sancțiunea excluderii candidaturii ofertantului, ca certificarea din partea achizitorului privat să conțină o semnătură autentificată de către un notar, de către un avocat sau de către orice altă entitate competentă.
]]>Menținerea deciziei de respingere a unei oferte în etapa de reevaluare a ofertelor. Încălcarea autorității de lucru judecat. Caracterul obligatoriu al deciziei CNSC .
Decizie selecţionată de Florin IRIMIA – Preşedinte executiv AEXA
Revista AEXA – iulie-august 2016
Analizând prezenta cauză prin raportare la susținerile părților și documentele aflate la dosar, Consiliul constată că motivele de respingere, comunicate contestatoarei prin adresa nr. …, se regăsesc și în adresa anterioară de comunicare a rezultatului procedurii nr. … din data de 25.02.2015 asupra cărora Consiliul s-a pronunțat prin Decizia nr. …/22.03, stabilind nelegalitatea acestora, după cum urmează: – paginile … din decizie: «Motivele care au condus la respingerea ofertei contestatorului, ca și temeiul legal al acestora, observă Consiliul că au variat de la prima evaluare la cea de a doua, autoritatea contractanta adoptând soluții de respingere legate inițial de neîndeplinirea criteriilor de calificare, pentru ca, în prezent, să susțină că propunerea tehnică nu respectă documentația de atribuire. Având în vedere varietatea motivelor identificate de-a lungul evaluărilor efectuate, dar și categoriile distincte cărora le sunt circumscrise acestea (criteriilor de calificare, propunerii tehnice), Consiliul constată nerespectarea, de ăatre comisia de evaluare, pe de o parte, a atribuțiilor instituite de legislția achizițiilor publice în etapa de evaluare a ofertelor, iar, pe de alta parte, a deciziei instanței de judecată. Astfel, la art.72 alin.2 din H.G. nr.925/2006 cu modificarile ulterioare, legiuitorul a evidenpat expres atribupile comisiei de evaluare în cadrul etapei de evaluare a ofertelor, printre acestea regasindu-se, la lit.b, atribupa de „verificarea îndeplinirii criteriilor de calificare de catre ofertanp/candidap, în cazul în care acestea au fost solicitate prin documentatia de atribuire”, iar, la lit.f, atribuția de „verificarea propunerilor tehnice prezentate de ofertanp, din punctul de vedere al modului în care acestea corespund cerințelor minime din caietul de sarcini sau din documentatia descriptivă. ” Din lecturarea întregului alineat menționat și, în special, a conținutului celor două litere la care s-a facut referire, rezultă că, în cadrul etapei de evaluare a ofertelor, comisia de evaluare are obligația de a evalua ofertele sub toate aspectele, în mod integral, spre a identifica oricare motiv de respingere, neexistând posibilitatea identificării altor motive de respingere a ofertelor ulterior primei evaluări. Cu alte cuvinte o reevaluare nu poate constitui prilej de identificare a noi motive de respingere a ofertelor, în cazul în care cele deja identificate au fost infirmate, în speța de față, de instanța de judecată. O interpretare contrară, asemeni comportamentului adoptat de autoritatea contractanăa din prezenta speță, ar conduce la situații absurde și anume la invocarea la nesfârșit a unor noi motive de respingere a unei oferte, cu ocazia fiecarei reevaluări. Este evident că, prin instituirea unor dispozițiile legale exprese ca cele susenunțate, legiuitorul a dorit să înlăture comportamente de tipul celui adoptat de autoritatea contractantă în speța de față, care conduc, indubitabil, la prelungirea în mod nejustificat a procedurilor de atribuire, cu consecința pierderii fondurilor si a neexecutării lucrărilor pentru care s-au obținut respectivele fonduri. Nu poate fi ignorat faptul că, față de considerentele care au stat la baza pronunțării deciziei nr.3658/10.11.2015, de către Curtea de Apel , considerente care fac corp comun cu dispozitivul deciziei, reevaluarea ofertei contestatorului trebuia efectuată în limitele în care s¬a pronunțat instanța de judecată, respectiv autoritatea contractantă avea obligația de a constata, reevaluând oferta contestatorului, că acesta îndeplinește criteriile de calificare ce, inițial, au fost considerate neîndeplinite. Cum nici în dispozitivul deciziei și nici în motivare ei nu s-a dispus efectuarea, de către comisia de evaluare, a altor demersuri (ex: solicitare de clarificări), ci doar s-au infirmat motivele de respingere a ofertei contestatorului, rezultă că obligația care revenea comisiei de evaluare era aceea de reevaluare a ofertei acestuia fără a mai solicita alte clarificări. Relativ la propunerea tehnică a contestatorului, Consiliul constată că doar în aparență comisia de evaluare nu a respectat dispozițiile art.72 alin.2 lit.f din hotărârea de guvern, deoarece respectiva propunere tehnică a fost analizată chiar cu ocazia primei evaluări a ofertelor, comisia de evaluare consemnând în procesul – verbal intermediar nr.3, înregistrat sub nr…, precum și în raportul procedurii de atribuire nr…., că oferta este conformă din punct de vedere tehnic. Astfel fiind, în condițiile în care, cu ocazia primei evaluări, comisia de evaluare a concluzionat că propunerea tehnică a contestatorului respectă cerințele documentației de atribuire, concluzie susținută si de expertul tehnic cooptat, Consiliul reține că motivele de respingere a ofertei contestatorului, constând în faptul că propunerea tehnică nu ar respecta cerințele documentației de atribuire, reținute în urma celei de a doua reevaluări, sunt unele artificiale, menite să înlăture oferta contestatorului din cadrul procedurii. Practic, comisia de evaluare s-a dezis de decizia anterioră privind propunerea tehnică a contestatorului, independent de intervenția C.N.S.C. sau a instanței de judecată, comportament ce nu poate fi considerat decăt unul abuziv, cu atât mai mult cu această nouă decizie nu mai are la bază vreun raport al expertului cooptat. În sensul că odată constatată nelegalitatea motivelor de respingere a unei oferte autoritatea contractantă este ținută sa procedeze la reevaluarea ofertei fără a o putea declara din nou neconformă și/sau inacceptabilă, s-a pronunțat și practica judiciară, relevante fiind decizia nr.5838/2/2013, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș și decizia nr.2624/2008, pronunțată de Curtea de Apel – Secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal. Având în vedere cele de mai sus, Consiliul reține motivele de respingere a ofertei contestatorului ca fiind neîntemeiate, iar decizia de respingere a respectivei oferte ca fiind nelegală» . În paginile de mai sus au fost redate, în extras, considerentele și dispozitivul deciziei nr. …/22.03 pentru a evidenția nelegalitatea precedentului act al autorității de respingere și declarare neconformă a ofertei contestatoarei, în cuprinsul ei, Consiliul evidențiind că respectiva ofertă nu putea fi respinsă ca neconformă. Raportat la situația prezentată, Consiliul constată că autoritatea contractantă, în reevaluarea ofertei contestatoarei, impusă prin decizia susmentionată, a încălcat prevederile art. 280 alin. (1) respectiv: „Decizia prin care Consiliul anulează în tot sau în parte actul atacat este obligatorie pentru autoritatea contractantă” și alin. (3), respectiv: „Decizia Consiliului este obligatorie pentru părti, contractul de achizitie publică încheiat cu nerespectarea deciziei Consiliului fiind lovit de nulitate absolută” din OUG nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, care impun ca aceasta, în derularea ulterioară a procedurii de atribuire, să respecte atăt dispozitivul căt și motivarea deciziei Consiliului. Totodată, din susținerile părților nu rezultă că decizia anterioară a CNSC ar fi atacată cu plângere la Curtea de Apel, situatie în care, rămânând definitivă, soluția pronunțată este obligatorie pentru părti. În consecintă, ORAȘUL … nu putea ignora decizia Consiliului și dispozițiile legale aplicabile, constatate a fi încălcate cu ocazia reevaluării ofertei contestatoarei. Pe de altă parte, existând autoritate de lucru judecat, nu se pot repune în discuție cele statuate odată de Consiliu cu privire la nelegalitatea respingerii și declarării neconforme a ofertei SC … SRL, Consiliul neputând infirma cele stabilite anterior, Curtea de Apel fiind singura competentă în acest sens. Prin ultimul său act de evaluare, se constată că autoritatea contractantă a reanalizat oferta cu încălcarea celor statuate de Consiliu. În consecință, demersurile de executare întreprinse de autoritatea contractantă sunt în contradictie cu cele decise de Consiliu în decizia anterioară, potrivit cărora: „Consiliul reține că motivele de respingere a ofertei contestatorului, constând în faptul că propunerea tehnică nu ar respecta cerințele documentației de atribuire, reținute în urma celei de a doua reevaluări, sunt unele artificiale, menite să înlăture oferta contestatorului din cadrul procedurii”. În acest sens, Consiliul consideră relevantă decizia civilă nr. 2369 din 7 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel, Secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal: „Ulterior exercitării căii administrativ-jurisdicționale a contestației, după ce decizia organului administrativ- jurisdicțional este emisă în condițiile legii, părțile (contestatoarea, autoritatea contractantă, intervenienții) nu se pot dezice de cele statuate, fiind ținute să respecte decizia organului cu activitate administrativ-jurisdicțională. Un nou control de legalitate din partea Consiliului nu poate avea loc prin raportare la critici ce au fost deja soluționate în cadrul primei etape de contestații și nici nu poate constitui un temei pentru verificarea unui act ce a făcut obiectul controlului anterior al Consiliului”. Pentru considerentele enunțate, în baza art. 278 alin. (2) și (4) din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziȚie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul admite, în parte, contestația formulată de SC … SRL, în contradictoriu cu … și anulează rezultatul procedurii consemnat în adresele de comunicare și în raportul procedurii de atribuire în partea ce privește evaluarea ofertei contestatoarei. Obligă autoritatea contractantă, în termen de 10 zile de la data primirii prezentei decizii, pentru considerentele expuse în motivare, la reevaluarea ofertei SC SRL, cu luarea în considerare și respectarea Deciziei CNSC nr. …/22.03. În baza art. 278 alin. (6) din ordonanța de urgență, Consiliul dispune continuarea procedurii de achiziție publică. La punerea în aplicare a dispozițiilor din prezenta decizie, părțile vor avea în vedere că aceasta este obligatorie, conform art. 280 alin. (1) și (3) din OUG nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și că au dreptul de a o ataca cu plângere, în concordanță cu art. 281 din același act normativ. .
]]>CJUE, 24 mai 2016, MT Højgaard A/S, Züblin A/S vs Banedanmark, C 396/14 „Trimitere preliminară – Articolul 267 TFUE – Competența Curții – Calitate de instanță a organului de trimitere – Contract de achiziții publice în sectorul infrastructurilor feroviare – Procedură negociată – Directiva 2004/17/CE – Articolul 10 – Articolul 51 alineatul (3) – Principiul egalității de tratament a ofertanților – Grup compus din două societăți care a fost admis în calitate de ofertant – Ofertă depusă de una dintre cele două societăți, în nume propriu, cealaltă societate fiind declarată în faliment – Societate considerată aptă să fie admisă, singură, ca ofertant – Atribuirea contractului acestei societăți”
Decizie selectată de Ecaterina-Milica DOBROTĂ – Vicepreşedinte AEXA
Revista AEXA – iulie-august 2016
Principiul egalității de tratament a operatorilor economici, care figurează la articolul 10 din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale coroborat cu articolul 51 din aceasta, trebuie interpretat în sensul că o entitate contractantă nu încalcă principiul respectiv atunci când îl autorizează pe unul dintre cei doi operatori economici care au făcut parte dintr un grup de întreprinderi care a fost invitat ca atare să depună o ofertă de către entitatea menționată să se substituie grupului amintit ca urmare a dizolvării acestuia și să participe în nume propriu la o procedură negociată de atribuire a unui contract de achiziții publice, cu condiția de a se stabili, pe de o parte, că acest operator economic îndeplinește singur cerințele stabilite de entitatea menționată și, pe de altă parte, că continuarea participării sale la procedura amintită nu atrage o deteriorare a situației concurențiale a celorlalți ofertanți.
]]>Despre Documentul Unic de Achiziție European (DUAE)
Gheorghe CAZAN – Expert achiziţii publice AEXA
Revista AEXA – iulie-august 2016
Documentul Unic de Achiziție European (DUAE) reprezintă unul dintre aspectele practice a cărui înțelegere corectă devine foarte importantă în cadrul aplicării unei proceduri de atribuire. Această afirmație este valabilă atât pentru autoritățile/entitățile contractante cât și pentru operatorii economici care intenționează să participe la astfel de proceduri. Pentru a simplifica lucrurile, am putea să facem trimitere la „vechea” declarație pe proprie răspundere prevăzută la art. 11 alin. (4) din HG 925/2006. DUAE reprezintă, practic, o astfel de declarație. În același articol mai sus menționat, se preciza faptul că declaraţia urma să fie însoţită de o anexă în care ofertantul trebuia să menţioneze „succint, dar precis”, modul concret de îndeplinire a cerinţelor de calificare. Vechea legislație nu a impus un model standardizat de anexă, ceea ce, uneori, a generat dificultăți de interpretare și un comportament diferit de la o autoritate contractantă la alta în ceea ce privește pretențiile de detaliere a informațiilor incluse de ofertanți în anexa atașată la declarațiile lor pe proprie răspundere. DUAE include, practic, un model clar al anexei respective. Ca o concluzie preliminară, este bine să reținem că DUAE înseamnă o declarație oficială a operatorului economic potrivit căreia acesta: o nu se află în niciuna dintre situațiile care determină excluderea sa din procedura de atribuire, astfel cum sunt prevăzute acestea la art. 164 – 165 și 167 din Legea nr. 98/2016 sau, după caz, la art. 177 – 178 și 180 din Legea nr. 99/2016; și o îndeplinește criteriile de calificare și selecție stabilite de autoritatea/entitatea contractantă în documentația de atribuire. Această declarație trebuie privită ca o dovadă preliminară care înlocuiește (într-o primă fază) certificatele eliberate de autoritățile publice sau de părți terțe. Obiectivul acestui document este acela de a reduce sarcinile administrative care decurg din necesitatea de a produce un număr semnificativ de certificate sau de alte documente legate de motivele de excludere și de criteriile de calificare/selecție. Formatul DUAE este predefinit prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 7/2016 al Comisiei Europene (din 5 ianuarie 2016), ceea ce înseamnă că nicio autoritate/entitate contractantă nu poate să modifice sau să adapteze acest format, care este valabil pentru toate procedurile de atribuire organizate oriunde în Uniunea Europeană. DUAE nu poate fi utilizat decât în format electronic, ceea ce din punct de vedere practic înseamnă că autoritatea/entitatea contractantă va trebui să genereze electronic acest document pentru fiecare procedură de atribuire în parte. La rândul lor, operatorii economici interesați să participe la procedura respectivă, vor completa respectivul DUAE tot prin mijloace electronice. Versiunea electronică a DUAE este pusă la dispoziție de către Comisia Europeană, la o adresă de internet dedicată – https://ec.europa.eu/growth/tools-databases/espd/filter. Cum se generează electronic un DUAE de către o autoritate/entitate contractantă Autoritatea/entitatea contractantă își va pregăti – ca și până acum – documentația de atribuire, care include fișa de date a achiziției, caietul de sarcini (sau documentul descriptiv), clauzele contractuale obligatorii și formulare/modele ale unor documente care urmează a fi prezentate de către ofertanți/candidați. În acest context, este util să precizăm că multe dintre formularele anterioare – pe care le utilizam sub incidența vechii legislații – nu ar trebui să se mai regăsească în cadul viitoarelor documentații de atribuire. În special formularele referitoare la motivele de excludere sau la criteriile de calificare devin inutile deoarece DUAE conține toate aceste rubrici. Utilizarea suplimentară a vechilor formulare nu ar face altceva decât să ne îndepărteze de la scopul reducerii sarcinilor administrative urmărit și declarat explicit de Directivele UE. În plus față de documentele deja amintite, autoritatea/entitatea contractantă va atașa în SEAP și DUAE-ul aferent, care va aparea sub forma unui fișier .xml. Pentru a-l genera, se intră pe aplicația Comisiei europene (vedeți link-ul precizat mai sus) care se deschide, de obicei, în limba engleză. Pentru a vă ușura munca, selectați limba română din colțul de sus – dreapta, al aplicației respective. În continuare, la întrebarea „Cine sunteți?”, se bifează răspunsul „Sunt o autoritate contractantă”. Odată bifat acest răspuns, se deschide o nouă întrebare: „Ce ați dori să faceți?”. Bifați răspunsul „Creați un nou DEAU”. Nu mai aveți de completat decât răspunsul la o ultimă întrebare referitoare la țara în care este situată autoritatea contractantă (evident, veți selecta România). Imediat, în josul paginii, veți observa trei căsuțe; bifați-o pe cea în care scrie „Următor” și se va deschide pagina în care trebuie să completați informațiile solicitate. Autoritatea/entitatea contractantă nu trebuie să completeze cu informații specifice decât Identitatea achizitorului și Informațiile privind procedura de achiziții publice (denumire, scurtă descriere și, dacă este cazul, numărul de referință atribuit dosarului), care se regăsesc în Partea I. Pentru a trece la pagina următoare, apăsați de fiecare dată butonul „Următor” din josul paginii pe care vă aflați. Pagina a doua se deschide direct la Partea a III-a. Nu vă îngrijorați pentru faptul că nu vizualizați Partea a II-a, deoarece aceasta se deschide numai pentru operatorii economici, nu și pentru autoritățile/entitățile contractante. Partea a III-a include cerințele referitoare la motivele de excludere. De regulă, le veți regăsi gata bifate în aplicație, astfel încât nu aveți altceva de făcut decât să treceți la pagina următoare, unde se regăsește Partea a IV-a. În cadrul Părții a IV-a autoritățile/entitățile contractante au două opțiuni, ambele legale, depinzând exclusiv de decizia autorității/entității contractante care generează DUAE: a) Se bifează secțiunea ɑ: Indicație globală pentru toate criteriile de selecție Dacă se bifează această opțiune, operatorii economici interesați să participe la procedura de atribuire vor avea de completat în DUAE astfel generat doar informația generală privind faptul că îndeplinesce toate criteriile de calificare/selecție impuse indicate în anunțul relevant sau în documentele achiziției. Bifarea acestei opțiuni nu va permite deschiderea altor câmpuri în care operatorii economici ar urma să completeze informații specifice referitoare la cifra de afaceri, experiența similară etc., chiar dacă autoritatea contractantă a stabilit criterii de calificare de acest fel. Cu alte cuvinte, dacă bifează secțiunea ɑ, autoritatea contractantă transmite operatorilor economici mesajul că, inițial, nu consideră necesar să știe cât reprezintă valorile aferente cifrei de afaceri sau experienței similare, ci se mulțumește doar cu simpla declarație a acestora că îndeplinesc cerințele minimale de calificare prevăzute în fișa de date a achiziției. Atenție: În aplicația Comisiei este posibil să găsiți secțiunea ɑ gata bifată. Dacă nu optați pentru această opțiune, debifați-o și apoi continuați marcarea câmpurilor astfel cum se precizează mai jos. b) Nu se bifează secțiunea ɑ: Indicație globală pentru toate criteriile de selecție Dacă nu se bifează această opțiune, atunci autoritatea/entitatea contractantă va trebui să bifeze în continuare câmpurile care vizează acele criterii de calificare la care s-a făcut referire în fișa de date a achiziției. Scopul exclusiv al bifării acestor câmpuri este acela de a le deschide în aplicația dedicată procedurii de atribuire respective și de a permite astfel operatorilor economici să le completeze cu propriile informații. Dacă un câmp nu este bifat, operatorii economici nu vor avea unde să insereze informațiile respective. Cu titlu de exemplu, dacă în fișa de date a achiziției s-a solicitat îndeplinirea unor cerințe de calificare referitoare la înscrierea în Registrul comerțului, la experiența dovedită prin prezentarea listei contractelor de lucrări executate în ultimii 5 ani și la certificate emise de organisme independente cu privire la standardele de asigurare a calității, atunci autoritatea/entitatea contractantă trebuie să bifeze toate și numai acele câmpuri care vizează cerințele mai sus menționnate. În cazul în care nu se bifează toate câmpurile relevante (de exemplu, se omite bifarea câmpului referitor la standardele de asigurare a calității), operatorii economici nu au posibilitatea să completeze această informație, iar declarația nu acoperă acest aspect. În cazul în care se bifează și alte câmpuri decât cele relevante în raport cu cerințele din fișa de date a achiziției (de exemplu, se bifează din eroare și câmpul referitor la certificate emise de organisme independente cu privire la sistemele sau standardele de management de mediu), atunci înseamnă că se creează o discrepanță între fișa de date a achiziției și DUAE, discrepanță care trebuie corectată în conformitate cu prevederile din fișa de date a achiziției, care primează într-o astfel de situație, așa cum se precizează la art. 20 alin. (6) – (7) din HG nr. 395/2016 sau, în cazul achizițiilor sectoriale, la art. 22 alin. (6) – (7) din HG nr. 394/2016. Precizare: o Nu incercați să introduceți în DUAE valori minime ale unor cerințe de calificare (de exemplu: cifra de afaceri minimă în ultimii trei ani trebuie să fie 1.000.000 lei). Acest lucru nu este posibil și nici nu este necesar. Informațiile referitoare la anumite valori minime care trebuie îndeplinite de operatorii economici participanți la procedura de atribuire se regăsesc în fișa de date a achiziției. Partea a V-a din DUAE nu se utilizează decât în cazul în care este organizată o procedură de atribuire având două etape (cum ar fi licitația restrânsă) care presupune și selecția/reducerea numărului de operatori economici. Odată finalizată completarea DUAE de către autoritatea/entitatea contractantă, aceasta poate inițial să îl printeze pentru a verifica corectitudinea datelor completate/marcate în acesta. Dacă totul este în regulă, puteți să faceți clic pe „Export” și să descărcați și să salvați DEAU pe calculatorul dumneavoastră. Autoritățile/entitățile contractante trebuie să se asigure că acest dosar DEAU se află la dispoziția operatorilor economici, încărcat alături de celelalte documente de licitație în SEAP. Cum se completează electronic un DUAE de către un operator economic Operatorul economic va urmări – ca și până acum – anunțurile publicate de către autoritățile/entitățile contractante în SEAP (dacă este cazul, și în JOUE). Pentru procedurile de atribuire care prezintă interes, se descarcă din SEAP toate documentele aferente, inclusiv DUAE care, așa cum am precizat, apare sub forma unui fișier .xml. Pentru a completa DUAE, se intră în aceeași aplicație a Comisiei (link-ul precizat pentru autoritățile/entitățile contractante este valabil și pentru operatori economici) însă, în această situație, la întrebarea „Cine sunteți?”, se bifează răspunsul „Sunt un operator economic”. Ca și în cazul autorităților/entităților contractante, odată bifat acest răspuns, se deschide o nouă întrebare: „Ce ați dori să faceți?”. Bifați răspunsul „Importați DEAU”. După bifarea acestui răspuns, se deschide comanda „Încărcați documentul”, însoțită de butonul „Alege fișierul”. Apăsați butonul de alegere a fișierului, selectați DUAE-ul descărcat din SEAP pentru procedura care prezintă interes și deschideți-l (open). Nu mai aveti de completat decât răspunsul la o ultimă întrebare referitoare la țara de origine a operatorului economic (evident, veți selecta România), iar apoi apăsați butonul „Următor” care se regăsește în josul paginii. Odată apăsat acest buton, se deschide DUAE-ul generat de autoritatea/entitatea contractantă pentru procedura de atribuire respectivă. Veți identifica cu ușurință, în cadrul Părții I, numele autorității/entității contractante, denumirea procedurii și o scurtă descriere, după cum au fost aceste informații completate în faza de generare a DUAE. Operatorii economici trebuie să completeze integral toate informațiile solicitate în Partea a II-a, Informații referitoare la operatorul economic, care conține secțiunile A – D. Aplicația este destul de prietenoasă, întrucât de căte ori se bifează un anumit tip de răspuns, se pot deschide câmpuri suplimentare care explică ce trebuie făcut în anumite situații specifice. De exmplu, dacă se bifează răspunsul „DA” la întrebarea „Operatorul economic participă la procedura de achiziții publice împreună cu alții?”, atunci aplicația generează automat textul Vă rugăm să vă asigurați că celelalte părți în cauză prezintă un formular DEAU separat. Acest lucru înseamnă că, ori de căte ori la o procedură de atribuire se prezintă o ofertă în asociere, fiecare dintre asociați trebuie să își completeze propriul DUAE (dacă sunt trei asociați, vor fi completate integral trei DUAE). În secțiunea C din Partea a II-a se solicită informații privind utilizarea capacităților altor entități. Întrucât terminologia utilizată de Directive și de Regulament este diferită (din păcate) de terminologia utilizată de legislația națională, precizăm pentru evitarea oricărei neclarități că această secțiune se referă la terții susținători. Dacă se bifează „DA” la această secțiune, atunci fiecare dintre terții susținători la care se apelează în cadrul procedurii de atribuire vor trebui, la rândul lor, să completeze DUAE propriu. În ceea ce privește subcontractanții, deducem din formatul standard că aceștia pot fi încadrați în două categorii: o subcontractanți pe a căror capacități se bazează operatorul economic – utilizarea acestora se va indica prin bifarea răspunsului „DA” în cadrul secțiunii C; și o subcontractanți pe a căror capacități nu se bazează operatorul economic – utilizarea acestora se va indica prin bifarea răspunsului „DA” în cadrul secțiunii D. Nici legea și nici normele de aplicare nu dau nicio explicație referitoare la modul în care se face distinția între cele două categorii de subcontractanți. Până la momentul în care ANAP va emite precizări/interpretări suplimentare, nu ne rămâne decât să apelăm la o analiză logică a acestei distincții pe care o realizează Regulamentul European și să încercăm să oferim o explicație rezonabilă în acest sens. În opinia noastră, subcontractanții pe a căror capacități se bazează operatorul economic sunt cei fără de care una sau mai multe cerințe de calificare nu pot fi îndeplinite, ceea ce presupune că nici executarea contractului nu ar fi posibilă. Pot fi subcontractanți a căror experiență similară sau dotare cu personal ori cu echipamente tehnice sunt specifice pentru o anumită parte dintr-un contract și, în consecință, ofertantul nu poate prezenta nicio dovadă că este în stare să ducă la bun sfârșit contractul în integralitate fără a apela la capacitățile acestora. Această categorie de subcontractanți este, practic, asimilabilă terților susținători, iar nominalizarea lor ca atare în cadrul unei proceduri de atribuire nu face decât să concretizeze modalitatea efectivă de acces la resursele pe care aceștia le pun la dispoziția ofertantului pe parcursul executării contractului. Subcontractanții pe a căror capacități nu se bazează operatorul economic ar reprezenta acele entități la care s-ar putea eventual apela pe parcursul executării contractului, dar a căror implicare nu reprezintă o condiție obligatorie pentru finalizarea în integralitate a acestuia. Ofertantul poate demonstra îndeplinirea criteriilor de calificare fără invocarea acestor subcontractanți; ofertantul dispune el însuși de experiența și resursele necesare finalizării contractului. Totuși, în practică apar deseori situații în care un operator economic apelează la subcontractanți, de exemplu pentru a grăbi ritmul de realizare a unor prestații sau pentru a-și suplimenta propriile resurse în cazul în care, având în derulare mai multe contracte, anumite tipuri de activități se suprapun într-o anumită perioadă. În privința acestor subcontractanți, formatul standard al DUAE menționează că „… în măsura în care se cunoaște, vă rugăm să enumerați subcontractanții propuși”. Partea a III-a, care se referă la motivele de excludere, se completează prin bifarea răspunsurilor „NU” sau „DA”, după cum este cazul specific al fiecărui operator economic în parte. Partea a IV-a, care se referă la criteriile de calificare, se completează în funcție de disponibilitatea câmpurilor deschise de către autoritatea/entitatea contractantă în momentul generării DUAE. Dacă autoritatea/entitatea contractantă a bifat opțiunea ɑ, atunci sarcina operatorilor economici este una simplă: nu trebuie decât să bifați „DA” în dreptul declarației generale referitoare la îndeplinirea criteriilor impuse. Nu este necesară (și nici nu este posibilă) completarea niciunei alte informații detaliate privind respectivele criterii. Dacă autoritatea/entitatea contractantă nu a bifat opțiunea ɑ, operatorii economici vor trebuie să completeze câmpurile deschise în aplicație, prin prezentarea informațiilor proprii care sunt solicitate. Odată finalizată completarea DUAE de către operatorul economic, aceasta poate inițial să îl printeze pentru a verifica mai atent corectitudinea datelor completate în acesta. Dacă totul este în regulă, puteți să faceți clic pe „Export” și să descărcați și să salvați DUAE pe calculatorul dumneavoastră. DUAE se încarcă alături de celelalte documente ale ofertei în SEAP.
]]>Despre simplitate, coerență și eficiență în noua legislație a achizițiilor publice
Florin IRIMIA – Preşeinte executiv AEXA