Limitele dreptului de a solicita clarificări privind îndeplinirea cerințelor minime de calificare

Avocat Florin IRIMIA

Încă de la adoptarea legislației române care implementează directivele europene aplicabile în materie de achiziţii publice, au existat discuții și interpretări diverse cu privire la dreptul autorității contractante de a solicita ofertanților clarificări și completări ale documentelor care dovedesc îndeplinirea cerințelor minime de calificare.

Fără a realiza istoricul acestor interpretări care au trecut de la o extremă la cealaltă (de la interdicția completării documentelor de calificare la transformarea dreptului de a solicita clarificări în obligație), ne propunem să prezentăm interpretarea calificată a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu privire la limitele dreptului de solicitare a completării documentelor de calificare și, implicit, cu privire la aplicarea principiului tratamentului egal al operatorilor economici[1].

Pentru a răspunde unei întrebări preliminare primite de la o instanță națională daneză cu privire la interpretarea dispozițiilor Directivei 2004/18/CE, CJUE și-a motivat decizia pe care o vom prezenta în cele ce urmează plecând de la invocarea dispozițiilor în cauză, respectiv art. 2 al directivei. Conform acestui articol, autoritățile contractante trebuie să trateze operatorii economici în mod egal și fără discriminare.

Instanța națională a întrebat, în esență, dacă principiul egalității de tratament prevăzut de articolul sus-menționat trebuie să fie interpretat în sensul în care nu se opune solicitării, de către o autoritate contractantă, a unor documente care descriu situația economico-financiară (bilanțul publicat) a unui ofertant, după data limită de depunere a ofertelor.

În speță, într-o procedură de atribuire a unui contract de servicii incluse în Anexa II B a directivei 2004/18, un ofertant a contestat rezultatul procedurii de atribuire pe motiv că autoritatea contractantă a permis ofertantului câștigător să completeze oferta prin depunerea ulterioară a ultimului bilanț contabil.

Deși contractele de achiziție a serviciilor incluse în Anexa 2 B a directivei nu intră în sfera de aplicare a acesteia, Curtea amintește că, dacă aceste contracte prezintă un anumit interes transfrontalier (astfel cum era cazul în speță), trebuie aplicate principiile generale ale dreptului european, precum a reținut CJUE în Decizia din 18 noiembrie 2010 în cauza Comisia/Irlanda, respectiv obligațiile autorităților contractante prin care se urmărește asigurarea transparenței procedurilor și a egalității de tratament al ofertanților.  În conformitate cu jurisprudența Curții (a se vedea în acest sens Decizia din 3 martie 2005 pronunțată în cauzele conexe C 21/03 et C 34/03 Fabricom), acest principiu al egalității de tratament trebuie înțeles în sensul în care situațiile comparabile nu trebuie să fie tratate în mod diferit decât în situația în care un astfel de tratament diferențiat ar fi justificat de manieră obiectivă.

Pentru respectarea egalității de tratament se impune ca, în principiu, ofertele să nu poată fi modificate după data limită de depunere stabilită, indiferent de cine a inițiat un astfel de demers (autoritatea contractantă sau ofertantul). În aceste condiții, astfel cum s-a pronunțat deja CJUE în Decizia din 29 martie 2012 în cauza C 599/10, nu pot fi solicitate clarificări unui ofertant a cărui ofertă este imprecisă sau nu corespunde cerințelor documentației de atribuire. Totuși, astfel cum s-a reținut în cadrul aceleași decizii, articolul 2 al Directivei 2004/18 nu interzice ca anumite informații din ofertă să fie rectificate sau completate în mod punctual dacă este necesară o simplă clarificare sau îndreptarea unei erori evidente.

În orice caz, o eventuală cerere de clarificări ar trebui solicitată, în mod egal, tuturor ofertanților care se regăsesc în aceeași situație și numai după ce comisia de evaluare a luat cunoștință de toate ofertele. De asemenea, solicitarea de clarificări nu trebuie să conducă, în nici un caz, la prezentarea unei oferte care ar putea fi considerată ca fiind o ofertă nouă. Oricum, solicitările de clarificări adresate nu trebuie să favorizeze sau să defavorizeze unul sau mai mulți ofertanți[2].

Revenind la speță, în opinia Curții, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca anumite informații prezentate de către ofertanți să fie corectate sau completate, sub condiția ca solicitarea să vizeze elemente sau informații anterioare termenului limită stabilit pentru depunerea ofertelor. Un astfel de demers ar fi însă interzis dacă în documentația de atribuire s-ar fi precizat că lipsa unei informații sau document conduce la respingerea ofertei, având în vedere că atât ofertanții cât și însăși autoritatea contractantă sunt ținuți să respecte regulile stabilite în prealabil, astfel cum a reținut Curtea în Decizia din 29 aprilie 2004 în cauza C 496/99 Comisia/CAS Succhi di Frutta.

În concluzie, CJUE statuează că principiul egalității de tratament trebuie interpretat în sensul în care nu se opune solicitării adresate unui ofertant, după expirarea termenului limită de depunere a ofertelor, a comunicării unor documente care descriu situația acestuia, astfel cum este bilanțul publicat, a cărui existență anterioară este verificabilă în mod obiectiv, sub condiția ca autoritatea să nu fi menționat în documentația de atribuire că lipsa bilanțului conduce la excluderea ofertei. De asemenea, o astfel de cerere nu trebuie să conducă la favorizarea sau defavorizarea ofertantului sau ofertanților cărora le-a fost solicitată clarificarea.

Această interpretare a Curții de Justiție a Uniunii Europene este de natură să clarifice în mod indubitabil dreptul autorității contractante de a solicita completări ale documentelor de calificare depuse în cazul în care sunt respectate anumite condiții cumulative obligatorii:

– documentele solicitate să ateste o situație anterioară depunerii ofertelor;

– să nu fi fost precizată în documentație interdicția completării documentelor de calificare;

– cererea să nu favorizeze/defavorizeze ofertantul în cauză.

Constatăm că decizia interpretativă a Curții, obligatorie pentru instanțele naționale chemate să analizeze situații similare, este concordantă cu jurisprudența recentă a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și a instanțelor de judecată din România care incită autoritățile contractante la solicitarea de clarificări/completări ale documentelor de calificare ori de câte ori acest demers este posibil, astfel încât să fie eliminat formalismul excesiv și să fie promovată concurența între operatorii economici.

 ___________________________________________________________________________________________________________________

[1] Decizia din 10 octombrie 2013  pronunțată în Cauza C 336/12

[2] În cadrul exercitării puterii de apreciere de care dispune astfel autoritatea contractantă, revine acesteia din urmă sarcina de a trata diferiții candidați în mod egal și loial, astfel încât să nu se poată considera, la finalizarea procedurii de selecție a ofertelor și în raport cu rezultatul acesteia, că solicitarea de clarificare a favorizat sau a defavorizat nejustificat candidatul sau candidații care au făcut obiectul acestei solicitări (Decizia din 29 martie 2012 în cauza C 599/10 SAG ELV Slovensko a.s.).

]]>

Leave a Reply