Articol din 2015, anterior Legii 98/2016Textul comentează cadrul legal construit pe Ordonanța de urgență nr. 34/2006, abrogată în 2016. Îl păstrăm pentru valoarea documentară. Pentru o situație concretă, verifică legislația în vigoare azi.
Domeniul achizițiilor publice este unul dintre cele mai problematice în ceea ce privește interacțiunea public-privat atât la nivel European cât și național. Nu de puține ori s-a pus problema găsirii unor soluții care să vină în ajutorul operatorilor economici dar și în sprijinul autorităților contractante, în aceeași măsură. Acest fapt a făcut ca adesea să se apeleze la modificări repetate ale actelor normative în vigoare sau la adoptarea unora noi, poate mult prea multe între anumite perioade de referință.
Prin adoptarea unei Strategii naționale privind achizițiile publice, se încearcă reașezarea normelor privind acest domeniu și găsirea unor soluții comune aplicabile pe un termen cât mai lung. Având ca subiec principal, în acest articol, doar mențiunile referitoare la achizițiile publice derulate on-line și la utilizarea mijloacelor electronice, vom încerca să detaliem principalele aspecte cuprinse în amintita Strategie.
Începând de la Definirea problemelor, autorii Strategiei au subliniat principalele puncte slabe, și anume: Lipsa de transparenţă a procesului de achiziție, corupția, gradul scăzut de utilizare a mijloacelor electronice, corecțiile financiare și absorbția redusă a fondurilor europene, sunt probleme majore identificate. Iar în ceea subiectul atacat de noi, la punctul [memberonly] C. Procesul de achiziție publică, se menționează următoarele: Sistemul de prevenire a conflictelor de interese se limitează la proiectele cu finanțare UE.. Autoritățile contractante nu tratează operatorii economici în mod egal și nediscriminatoriu și nu acționează în mod transparent. În acest sens, utilizarea mijloacelor electronice care ar aduce un plus de eficiență, transparență și obiectivitate în derularea procesului de achiziție, este extrem de timidă din rațiuni multiple, de la lipsa de capacitate a autorităților contractante, a infrastructurii necesare, dar mai ales dintr-o reticență care derivă din modul obișnuit de operare. Pentru proceduri peste pragul stabilit pentru achiziții directe, utilizarea achizițiilor electronice rămâne destul de limitată (între 17% - 21,7% anual), numai 26% din valoarea totală a contractelor on-line fiind contractate pentru lucrări.