Tag: pretul neobisnuit de scazut

Posted on

Aspecte teoretice si practice privind justificarea pretului neobisnuit de scazut

Autor: Avocat Viviana PAVEL

Prezentul articol tratează problematica prețurilor aparent neobișnuit de scăzute ofertate de operatorii economici, de multe ori, cu scopul de a încheia contracte finanțate din bani publici, în orice condiții și cu orice risc.

Interesul abordării acestui subiect este conferit, pe de o parte, de frecventele modificări ale pragului de la care operează prezumția existenței unui preț neobișnuit de scăzut: 70%, 80%, 85% din valoarea estimată a contractului de achiziţie publică şi de decalajul existent între OUG nr. 34/2006 și HG nr. 925/2006 cu privire la acest procent și, pe de altă parte, de numeroasele decizii de practică judiciară referitoare la justificarea prețului neobișnuit de scăzut.

Astfel cum se știe, autoritatea contractantă are obligația de a solicita clarificări ofertanților ale căror oferte prezintă un preț aparent neobișnuit de scăzut, în temeiul art. 202 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 și art. 361 alin. (2) și alin. (3) din HG nr. 925/2006.

Conform art. 202 alin. (1) din OUG nr. 34/2006, în cazul unei oferte care are un preț aparent neobișnuit de scăzut în raport cu ceea ce urmează a fi furnizat, executat sau prestat, autoritatea contractantă are obligația de a solicita ofertantului, în scris și înainte de a lua o decizie de respingere a acelei oferte, detalii și precizări pe care le consideră semnificative cu privire la ofertă, precum și de a verifica răspunsurile care justifică prețul respectiv.

Legiuitorul a definit, în art. 202 alin. (11) din OUG nr. 34/2006, oferta aparent neobişnuit de scăzută ca fiind aceea ce reprezintă mai puţin de 80% din valoarea estimată a contractului respectiv.

HG nr. 925/2006 cuprinde prevederi similare referitoare la ofertele ce prezintă un preţ aparent neobişnuit de scăzut, limita procentuală de la care operează prezumția fiind însă diferită[1].

Potrivit art. 361  alin.  (1) din HG nr. 925/2006, o ofertă prezintă un preţ aparent neobişnuit de scăzut în raport cu ceea ce urmează a fi furnizat, executat sau prestat atunci când preţul ofertat, fără TVA, reprezintă mai puţin de 85% din valoarea estimată a contractului respectiv sau, în cazul în care în procedura de atribuire sunt cel puţin 5 oferte care nu se află în situaţiile prevăzute la art. 36 alin. (1) lit. a)-e) şi alin. (2), atunci când preţul ofertat reprezintă mai puţin de 85% din media aritmetică a ofertelor respective.

În temeiul art. 361 alin. (2) și alin. (3) din HG nr. 925/2006, în situația în care, pe parcursul evaluării, se constată existența unei oferte cu un preț aparent neobişnuit de scăzut, autoritatea contractantă are obligaţia de a efectua verificări detaliate, sens în care va solicita ofertantului documente privind, după caz, preţurile la furnizori, situaţia stocurilor de materii prime şi materiale, modul de organizare şi metodele utilizate în cadrul procesului de lucru, nivelul de salarizare a forţei de muncă, performanţele şi costurile implicate de anumite utilaje sau echipamente de lucru.

Există prevederi referitoare la obligațiile autorității contractante în ceea ce privește ofertele neobișnuit de scăzute și în Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 2004/18/CE din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii și anume:

„Art. 55 alin. (1): Dacă, pentru un anumit contract, sunt prezentate oferte care par anormal de scăzute în raport cu bunurile, lucrările sau serviciile prestate, autoritatea contractantă, înainte de a putea respinge respectivele oferte, solicită, în scris, detalii privind elementele ofertei pe care le consideră relevante. Respectivele detalii se pot referi în special la:

(a) economia procedeului de construcţie, a procedeului de fabricare a produselor sau a prestării serviciilor; (b) soluţiile tehnice adoptate şi/sau condiţiile excepţional de favorabile de care dispune ofertantul pentru execuţia lucrărilor, pentru furnizarea produselor sau pentru prestarea serviciilor; (c) originalitatea lucrărilor, a bunurilor sau a serviciilor propuse de ofertant; (d) respectarea dispoziţiilor privind protecţia şi condiţiile de muncă în vigoare în locul în care se prestează serviciile, lucrările sau bunurile; (e) posibilitatea ca ofertantul să obţină un ajutor de stat.

(2) Prin consultare cu ofertantul, autoritatea contractantă verifică elementele menţionate anterior, ţinând seama de dovezile furnizate.”

Din dispoziţiile anterior citate, reiese că nu este suficient ca autoritatea contractantă să solicite clarificări ofertanților care au depus oferte având un preț neobișnuit de scăzut, ci este obligatoriu ca autoritatea contractantă să verifice cu rigurozitate răspunsurile care justifică prețul respectiv, demers rar întâlnit în practică. De cele mai multe ori, în lipsa unor experți tehici și financiari specializați în analiza prețurilor, explicațiile cu caracter general sau chiar eronate  oferite de operatorii economici în justificarea prețurilor sunt acceptate fără o analiză temeinică.

Din acest motiv, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor și instanțele de judecată sancționează autoritățile contractante care solicită ofertanților clarificări formale, fără a menționa cu precizie aspectele pe care aceștia trebuie să le justifice.

În măsura în care un ofertant formulează contestație ce urmează a fi soluționată de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, motivat, printre altele, de faptul că ofertantul declarat câștigător are o ofertă ce prezintă un preț aparent neobișnuit de scăzut, se impune verificarea respectării dispoziţiilor legale de către autoritatea contractantă, respectiv a modului în care ofertantul declarat câștigător și-a fundamentat preţul ofertat.

În acest context, chiar dacă autoritatea contractantă solicită ofertantului în cauză precizări cu privire la justificarea preţului ofertat, ulterior, are obligația de a verifica, cu temeinicie, răspunsurile și documentele care justifică preţul respectiv. Drept urmare, prezintă interes modalitatea concretă în care autoritatea contractantă verifică răspunsurile și documentele care justifică preţul respectiv, în măsura în care acestea există.

Textele legale amintite instituie o prezumție legală, în sensul că o ofertă ce se situează sub pragul prevăzut de 202 alin. 11 din OUG nr. 34/2006, respectiv art. 361  alin.  (1) din HG nr. 925/2006, denotă că respectivul ofertant nu va putea realiza obiectul contractului la standarde de performanță.

Această prezumție este una relativă, ofertantul în cauză putând-o răsturna, prin justificarea prețului ofertat.

În cazul în care ofertantul nu prezintă informaţiile solicitate sau aceste informaţii nu pot justifica preţul aparent neobişnuit de scăzut, oferta intră sub incidenţa prevederilor art. 36 alin. (1) lit. f) din HG nr. 925/2006, fiind inacceptabilă.

Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor OUG nr. 34/2006 sau HG nr. 925/2006 în ceea ce privește ofertele având preţ neobişnuit de scăzut, CNSC a reținut, în cuprinsul unei decizii pronunțate: ”Chiar dacă dispoziţiile HG nr. 925/2006 nu au suferit modificări în ceea ce priveşte limita de la care o ofertă este considerată ca având un preţ neobişnuit de scăzut, fiind un act normativ inferior ordonanţei de urgenţă, se aplică dispoziţiile mai noi modificate implicit. Mai mult, nici chiar potrivit dispoziţiei în vigoare la acest moment preţul ofertei nu  s-ar încadra în categoria celor neobişnuit de scăzute, potrivit Legii nr. 93/2013, publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 387 din 28/06/2013, de aprobare a Ordonanţei de urgenţă nr. 35/2013, limita este de 80%.”

În variantele anterioare ale OUG nr. 34/2006, prețurile ofertate erau considerate neobișnuit de scăzute dacă erau situate sub pragul de 85%, respectiv 70% din valoarea estimată a contractului.

În ceea ce priveşte încadrarea ofertei câştigătoare în categoria celor cu preţ neobişnuit de scăzut, urmează a se avea în vedere data publicării invitației/anunțului de participare în Sistemul electronic de achiziţii publice (SEAP), respectiv forma legii în vigoare la acea dată.

Așadar, dacă la data publicării invitației/anunțului de participare în SEAP, era în vigoare o anumită formă a art. 202 alin. (11) din OUG nr. 34/2006, respectiv a art. 361  alin.  (1) din HG nr. 925/2006, iar, ulterior, la data formulării contestației, aceste texte legale s-au modificat, incidente pentru a stabili dacă o ofertă prezintă un preț neobișnuit de scăzut, sunt prevederile în vigoare la data publicării invitației/anunțului de participare în SEAP.

Menționăm că practica autorității de soluționare a contestațiilor este în sensul prezentat anterior.

Autoritățile contractante își motivează deciziile de atribuire a contractelor de achiziție publică către operatorii care prezintă oferte cu preț neobișnuit de scăzut, pe principiul eficienței utilizării fondurilor publice, deși, în nenumărate cazuri, există o serie de dezavantaje majore ce decurg din atribuirea unor astfel de contracte. Astfel, pot apărea situații de executare necorespunzătoare sau neexecutare a obligațiilor contractuale, întârzieri în realizarea obiectului contractului, majorarea ulterioară a prețului ofertat, prin utilizarea unor artificii nelegale, precum negocieri fără publicarea unui anunț/invitație de participare, reglementarea ulterioară încheierii contractelor de achiziție publică a posibilității  de ajustare a prețului sau schimbarea formulei de ajustare a prețului pe parcursul derulării contractului.

În consecință, autoritatea contractantă trebuie să acorde o sporită atenție și să analizeze, în mod temeinic, justificările prețurilor neobișnuit de scăzute, pentru a evita producerea unor prejudicii grave.

[1] Sperăm ca mult așteptata modificare anunțată a HG nr. 925/2006 să elimine discrepanța existentă în acest moment între actul normativ primar și normele de aplicare cu privire la procentul din valoarea estimată în raport de care se prezumă că prețul este neobișnuit de scăzut.
]]>

Posted on

Consideraţii teoretice privind evaluarea ofertelor

Consilier juridic Daniel JURJ

Directivele privind achiziţiile publice şi legislaţia naţională stabilesc un cadru comun al achiziţiilor publice prin definirea de norme procedurale referitoare la „cum se cumpără” şi oferă autorităţilor contractante libertatea de a alege „ce se cumpără”, de a stabili caracteristicile lucrărilor, produselor sau serviciilor care corespund cel mai bine propriilor nevoi şi de a institui condiţiile cele mai favorabile îndeplinirii obiectivele de politică urmărite (atât timp cât sunt transparente şi nediscriminatorii). Atunci când definesc obiectivul care trebuie să fie rezultatul atribuirii unui contract, în cele mai multe cazuri, autoritățile contractante vor dori să impună cerințe pe care un contractant nu este altfel obligat prin lege să le îndeplinească (1). Acesta este de obicei cazul în care o autoritate contractantă dorește să includă obiectivele orizontale de politică. Pentru a realiza acest lucru, o autoritate contractantă are posibilitatea următoarelor abordări: specificații tehnice, criterii de atribuire sau condiţii specifice în contract. Cerinţele funcționale şi criteriile de performanță tehnică trebuie să fie descrise într-o manieră ușor de utilizat, astfel încât publicul ţintă, în principal responsabilii de achiziţii, proiectanţii și antreprenorii, să le poată folosi ca specificații tehnice și drept criterii de atribuire, sau în sprijinul proceselor de conformitate a elaborării ofertelor. Specificațiile tehnice sunt folosite pentru a defini într-un mod cât mai specific obiectul contractului. Capacitatea de a îndeplini specificațiile tehnice este o condiție prealabilă pentru a fi selectat ca şi candidat pentru atribuirea contractului. Specificațiile tehnice pot fi definite în raport cu standardele tehnice sau cu cerințe de performanță/funcționale. Criteriile de atribuire permit autorității contractante să compare avantajele relative ale diferitelor combinații de criterii. Criteriile sunt ponderate și fiecare ofertă este punctată pe baza gradului de îndeplinire din fiecare criteriu. Capacitatea de a îndeplini toate criteriile de atribuire nu este o condiție pentru a fi considerat un candidat pentru contract. În plus, o autoritate contractantă poate configura criteriile, astfel încât să poată acorda puncte suplimentare pentru acei candidați care depășesc cerințele minime, pentru a obține avantaje suplimentare. Condițiile specifice (numite clauze de executare a contractului), pot fi incluse în contract pentru a specifica modul în care trebuie derulat contractul. Conform legislației actuale a UE, nu există cerinţa ca abilitatea de a respecta astfel de clauze să fie evaluată înainte de atribuirea contractului. Prin urmare, capacitatea de a se conforma cerinţelor specifice ale contractului nu poate forma bază de excludere anterioară.

Atunci când examinează cererile de participare şi ofertele, autoritatea contractantă verifică dacă informaţiile şi documentaţia furnizate de candidaţi sau ofertanţi respectă cerinţele. Dacă unele dintre specificaţiile obligatorii lipsesc sau dacă informaţiile furnizate sunt considerate nesatisfăcătoare, candidatul sau ofertantul vor fi excluşi din procedură. Aşa cum se arată în Cartea Verde a Comisiei Europene privind modernizarea politicii UE în domeniul achiziţiilor publice „Către o piață europeană a achiziţiilor publice mai performantă”, în temeiul directivelor în vigoare, alegerea ofertantului câştigător trebuie efectuată în două etape. În etapa de selecţie, autoritatea contractantă evaluează capacitatea şi eligibilitatea operatorilor economici pe baza criteriilor de excludere şi a criteriilor referitoare la capacitatea economică şi financiară, precum şi pe baza cunoştinţelor şi capacităţilor profesionale şi tehnice. În etapa de atribuire, autoritatea contractantă analizează ofertele şi selectează cea mai bună ofertă în temeiul unor criterii obiective legate de calitatea produselor şi serviciilor propuse. Conform jurisprudenţei CEJ (2), autorităţile contractante trebuie să opereze o distincţie clară între criteriile de selecţie şi criteriile de atribuire. Decizia de atribuire a contractului trebuie să se bazeze exclusiv pe criteriile privind lucrările, produsele şi serviciile oferite. Nu sunt permise considerente legate de capacitatea ofertantului de a executa contractul, cum ar fi experienţa, forţa de lucru şi echipamentele. Uneori, autorităţile contractante reclamă sarcinile administrative care decurg din necesitatea de a verifica mai întâi criteriile de selecţie pentru toţi candidaţii şi ofertanţii înainte de a examina criteriile de atribuire. Ele susţin că, în unele cazuri, posibilitatea de a examina mai întâi criteriile de atribuire le va permite să accelereze procesul, deoarece criteriile de selecţie trebuie examinate doar în cazul ofertantului câştigător. Acesta poate reprezenta un argument pentru a reanaliza organizarea şi succesiunea examinării criteriilor de selecţie şi atribuire prevăzute de cadrul procedural. Un indiciu în acest sens poate fi găsit în jurisprudenţa recentă a CEJ, care prevede că Directivele privind achiziţiile publice „nu exclud, teoretic, posibilitatea ca verificarea eligibilităţii ofertanţilor şi atribuirea contractului să aibă loc simultan”, cu condiţia ca „cele două operaţiuni să fie … distincte şi guvernate de norme diferite”(3). Astfel, se sugerează că importantă nu este atât succesiunea etapelor procedurale, cât separarea de principiu între criteriile de selecţie şi cele de atribuire.

PRINCIPIILE-CHEIE ALE PROCESULUI DE EVALUARE (4)

CORECTITUDINEA Toate evaluările ofertelor şi clarificărilor trebuie să fie întreprinse într-o manieră corectă. Acest lucru înseamnă că fiecare ofertă merită un tratament egal și aceeaşi evaluare iar punctarea trebuie să fie aplicată în mod consecvent.

CONFIDENŢIALITATE Toate ofertele în timpul unui proces de licitație sunt confidențiale și nu ar trebui să fie discutate cu nici o persoană care nu este implicată în procesul de evaluare.

SECURITATEA Toată documentația de licitație trebuie să fie depozitată în siguranță pe perioada de evaluare. Exemplare tipărite nu trebui să părăsească sediul autorităţii contractante, sau lăsate pe birouri peste noapte. Orice document în format electronic trebuie transferat utilizând metode de criptare securizate.

CRITERIILE DE EVALUARE Ofertele pot fi evaluate doar pe baza criteriilor din documentaţia de atribuire. Orice criterii care nu sunt incluse în invitația sau anunţul de participare nu pot fi considerate sau înscrise în faza de evaluare. Nu poate fi acordată sau refuzată punctarea, pe considerente de structură a ofertei şi cât de „uşor” este de evaluat.

CONŢINUTUL OFERTEI Ofertele pot fi evaluate numai pe baza informațiile furnizate cu scrisoarea de ofertă. Nu trebuie să se emită ipoteze cu privire cu privire la propunerile prezentate și nu pot fi luate în considerare cunoștințele de specialitate şi experienţa anterioară ale niciunui ofertant. După etapa de selecţie, la etapa de evaluare numai propunerea poate fi evaluată nu şi societatea.

PUNCTAREA Toate ofertele trebuie să fie punctate pe baza performanțelor lor raportat la modelul de punctare stabilit, care trebuie să fie inclus în documentaţia de atribuire. Ofertele nu trebuie comparate între ele pentru determinarea punctajelor.

CONSIDERENTELE-CHEIE ALE PROCESULUI DE EVALUARE (5): • INTEGRALITATEA (respectarea tuturor cerinţelor de bază contractuale/comerciale din documentaţia de atribuire); • CONFORMITATEA cu cerințele specificate; • PREȚUL în ceea ce privește estimarea contractului; • EVALUAREA COMPARATIVĂ, bazată pe criterii de evaluare şi sisteme de punctare pentru a se obţine cea mai bună valoare pentru bani, și • EVALUAREA RISCURILOR.

SUCCESIUNEA ACTIVITĂŢILOR PE PARCURSUL PROCESULUI DE EVALUARE (6): a) Se examinează mai întâi documentele care dovedesc eligibilitatea şi înregistrarea; b) Se examinează documentele care dovedesc îndeplinirea cerinţelor minime privind capacitatea tehnică şi capacitatea economico-financiară; c) Se examinează propunerea tehnică; d) Se examinează propunerea financiară; e) Se întocmeşte raportul de evaluare.

Comisia de evaluare are obligaţia de a analiza şi de a verifica fiecare ofertă atât din punct de vedere al elementelor tehnice propuse, cât şi din punct de vedere al aspectelor financiare pe care le implică. Astfel, propunerea tehnică trebuie să corespundă cerinţelor minime prevăzute în caietul de sarcini iar propunerea financiară trebuie să se încadreze în limita fondurilor care pot fi disponibilizate pentru îndeplinirea contractului de achiziţie publică respectiv. Pe parcursul analizării şi verificării documentelor prezentate de ofertanţi, comisia de evaluare are dreptul de a solicita oricând clarificări sau completări ale documentelor prezentate de aceştia pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare, astfel cum sunt acestea prevăzute la art. 176 din O.U.G. nr.34/2006, sau pentru demonstrarea conformităţii ofertei cu cerinţele solicitate.

O ofertă poate fi respinsă dacă: • nu respectă cerinţele prevăzute în documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertei; • ofertantul nu transmite în termen explicaţiile solicitate; • explicaţiile solicitate nu sunt concludente şi/sau nu sunt susţinute de documentele justificative. • ofertantul modifică prin clarificările pe care le prezintă conţinutul propunerii tehnice şi/sau al propunerii financiare, cu excepţia corecţiei erorilor aritmetice sau a viciilor de formă; • conţine propuneri în mod evident dezavantajoase pentru autoritatea contractantă; • oferta are un preţ neobişnuit de scăzut pentru ceea ce urmează a fi furnizat/prestat/executat, astfel încât nu se poate asigura îndeplinirea contractului la parametrii cantitativi şi calitativi solicitaţi prin caietul de sarcini.

Înainte de a lua o decizie privind respingerea unei oferte cu un preţ neobişnuit de scăzut în raport cu celelalte, se vor solicita şi analiza detaliile şi precizările cu privire la oferta în cauză. Detaliile şi precizările solicitate ofertantului se referă, în acest caz, la: • fundamentarea economică a modului de formare a preţului ofertei; • soluţiile tehnice adoptate sau condiţii deosebit de favorabile de care beneficiază ofertantul pentru îndeplinirea contractului respectiv.

Erorile aritmetice se corectează numai cu acceptul ofertantului. Neacceptarea corecţiei erorilor atrage după sine respingerea ofertei. La corecţia erorilor se porneşte de la preţul unitar. Nu poate fi corectat preţul unitar decât atunci când acesta este descompus pe elemente şi se dovedeşte a fi o eroare de adunare.

O buna practică impune folosirea unor instrumente de lucru standardizate pentru evaluarea ofertelor. Această abordare este potrivită pentru a ajuta autoritățile contractante să verifice cerințele de accesibilitate și, în același timp, pentru a minimiza povara administrativă. Potrivit Comitetului European de Standardizare (CEN), schemele de evaluare a conformității și etichetele/certificatele elaborate la nivel european pot facilita activitatea autorităților contractante, cu condiția ca specificaţiile tehnice de bază să fie de asemenea bazate pe specificaţii pan-europene. Standardele europene (7) pot oferi baza pentru aceste specificații. Aceasta implică elaborarea şi utilizarea unor sisteme de evaluare a conformității acreditate în conformitate cu standardul european EN ISO/IEC 17000 (8) – Evaluarea conformității – Vocabular și principii generale. Chiar dacă nu este din arealul european, un bun exemplu de instrument standard de evaluare a ofertelor este cel elaborat de Construction Industry Developement Board (CIDB). Condițiile standard ale licitaţiei elaborate de CIDB, precizează atât obligaţiile ofertantului în depunerea ofertei cât și ale membrilor comisiei în solicitarea și evaluarea ofertelor. Ele stabilesc normele care reglementează procesul de ofertare si acceptare, la utilizarea unei proceduri competitive de atribuire a contractului. Utilizarea unor documentații standardizate ar fi de ajutor pentru autoritățile contractante, dar există un risc mare ca standardizarea să contracareze inovarea și cea mai bună soluţie a furnizorilor. (10) Putem concluziona faptul că pe lângă utilizarea unor standarde minimale, testarea, demonstrarea şi documentarea sunt cele mai potrivite metode pentru verificarea cerinţelor în cadrul procesului de evaluare.

(1) Identifying Opportunities for Sustainable Public Procurement Briefing No.5: Technical Specifications ClientEarth October 2011 (2) A se vedea hotărârile din 20.9.1988 în cauza 31/87 Beentjes, punctele 15-19, din 24.1.2008 în cauza C-532/06 Lianakis, punctul 30, şi din 12.11.2009 în cauza C-199/07 Comisia/Grecia, punctele 51-55. (3) A se vedea hotărârile în cauzele Lianakis, punctul 26, şi Comisia/Grecia, punctul 51. (4) Wakefield Council The Procurement Toolkit – Good Practice Guides 06 Guide to tender evaluation Version December 2012 (5) Charles Darwin University-Australia – Guidelines for Tendering and Requests for Quotations (6) Ministerul Finanţelor-Ghid pentru achiziţii publice, Finanţat de Uniunea Europeană prin Programul PHARE (7) „standard” înseamnă o specificație tehnică adoptată de un organism de standardizare recunoscut pentru o aplicare repetată sau continuă, a cărui respectare nu este obligatorie, astfel cum se definește la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 (8) Standardul ISO / IEC 17000:2004 – Evaluarea conformității – Vocabular și principii generale, specifica termeni generali și definiții cu privire la evaluarea conformității, inclusiv acreditarea organismelor de evaluare a conformității, precum și pentru utilizarea evaluării conformității pentru a facilita schimburile comerciale. O descriere a abordării funcționale de evaluare a conformității este inclusă ca un ajutor suplimentar pentru înțelegerea procedurii în rândul utilizatorilor de evaluare a conformității, organismelor de evaluare a conformității și organismelor de acreditare, atât în mediul reglementar cât şi în cel voluntar. ISO / IEC 17000:2004 nu isi propune să ofere un vocabular pentru toate conceptele de care ar putea fi nevoie sa fie utilizate în descrierea activităţilor particulare de evaluare a conformităţii. Termenii și definițiile sunt date numai pentru cazul în care conceptul definit nu ar fi înţeles în accepţiunea termenului în limbajul comun, sau în cazul în care o definiție standard existentă nu este aplicabilă. (9) CIDB Practice Note # 5 Evaluating tender offers. Version 2-februarz 2008 (10) A se vedea răspunsul Ministerului Administrației Guvernamentale, Reformei și Afacerilor Bisericeşti din Regatului Norvegiei la Cartea Verde a Comisiei Europene privind modernizarea politicii UE în domeniul achiziţiilor publice

]]>