Decretul nr. 936/2010, proiect care, astfel, a devenit Legea nr.178 din data de 01 octombrie 2010. Se preconizeaza ca legea va intra in vigoare dupa data de 1 noiembrie 2010 (la 30 de zile de la publicare) si are ca obiect reglementarea modului de realizare a unui proiect de parteneriat public-privat, avand ca obiectiv public proiectarea, finantarea, constructia, reabilitarea, modernizarea, operarea, intretinerea, dezvoltarea si transferarea unui bun sau serviciu public. Noua lege prevede ca normele de aplicare vor fi publicate in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare, respectiv in luna decembrie 2010. Parcursul legii Desi au existat suspiciuni privind sustinerea acestui proiect de Lege, atat Senatul cat si Camera Deputatilor au trecut legea cu doua voturi contra si patru abtineri. Astfel, in data de 23 iulie a.c., Presedintele Traian Basescu a trimis Parlamentului cererea de reexaminare a Legii parteneriatului public-privat, unul dintre principalele motive invocate fiind existenta unui act normativ in vigoare cu un continut mult mai cuprinzator decat legea transmisa spre promulgare si care respecta normele comunitare in domeniu. In documentul Administratiei Prezidentiale se mentiona faptul ca prin O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, s-a avut in vedere crearea unui cadru normativ unitar in materie, fiind, totodata, transpuse in dreptul intern Directiva 2004/17/CE privind coordonarea procedurilor de achizitie aplicate de entitatile care opereaza in sectoarele apa, energie, transport si servicii postale si Directiva 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achizitii publice de lucrari, de bunuri si de servicii. “In cazul contractelor ce intra sub incidenta celor doua directive, procedura de selectare a partenerului privat trebuie sa fie cea reglementata de acestea, pentru fiecare tip de contract in parte, astfel cum a fost transpusa prin O.U.G. nr. 34/2006. Din prevederile legii trimise spre promulgare, nu rezulta intr-un mod clar daca procedura derogatorie de la O.U.G. nr. 34/2006, reglementata de prezentul act normativ, pentru selectarea unui partener privat, in vederea unei cooperari de tip parteneriat public-privat, este utilizata numai in situatiile care nu intra sub incidenta directivelor amintite“. Inlocuirea licitatiei cu un proces de selectie si negociere a fost un alt motiv invocat de Presedinte pentru reexaminarea legii, considerand ca legea aflata la promulgare confera o larga putere discretionara partenerului public atat cu privire la criteriile de selectie aplicabile, cat si cu privire la aprecierea negocierilor. “Actul normativ in ansamblul sau se distanteaza de un mecanism de acordare a contractelor transparent si accesibil tuturor, incalcand astfel principiul nediscriminarii. Consideram necesara o transparenta totala a procedurilor, astfel incat sa se asigure o concurenta reala prin care sa se creeze conditii economice avantajoase pentru public.” Mentionam ca Legea a fost adoptata fara a tine cont de aceste precizari si critici formulate in cererea de reexaminare.]]>
Parteneriatul public privat – cadrul legal
Parteneriatul public privat nu are, în acest moment, o definiție unanim acceptată în literatura de specialitate. Comunitatea juridică, comunitară și autohtonă, consideră că acest concept de parteneriat public-privat (PPP) exprimă o modalitate de cooperare între autoritatea publică şi sectorul privat, respectiv organizaţii neguvernamentale, asociaţii ale oamenilor de afaceri ori companii, pentru furnizarea unor servicii publice de calitate. Cadrul legal La nivel național, s-a ales înlocuirea noţiunii de „parteneriat public-privat” cu cele de „concesiune de lucrări publice” şi „concesiune de servicii”, ca forme particulare ale acestui concept, definite mult mai concret la nivelul acquis-ului comunitar (Directivele 17/2004/EC şi 18/2004/EC), dar care nu acoperă toate modalităţile de realizare a unui parteneriat între o entitate publică şi una privată. Trebuie menționat faptul că legislația română a fost armonizată în totalitate cu legislația comunitară, până în prezent nefiind înregistrate conflicte între normele interne și cele europene în ceea ce privește această instituție de drept. Principalele acte normative referitoare la contractele de concesiune de lucrări publice şi servicii sunt:
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
- Hotărârea Guvernului nr. 71/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de conces concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
- Hotararea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publica din OUG nr. 34/2006 consolidata în baza Hotarârii nr.1.056/2006, a Hotarârii nr.1.337/2006 si a Hotararii nr.834/2009;
- Hotarare nr. 1660 din 22 noiembrie 2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publica prin mijloace electronice din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 modificata si completata prin H.G. nr. 198/2007;
- Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr. 107/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
- Ordinul ministrului finanţelor publice şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr.1517/9574/2009 privind aprobarea Ghidului pentru implementarea proiectelor de concesiune de lucrări publice şi servicii în România.
- Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale
- Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de produse şi de servicii
- Directiva 89/665/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 decembrie1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind aplicarea procedurilor privind căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi a contractelor publice de lucrări
- Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziţii publice ale entităţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor
- Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE şi 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce priveşte ameliorarea eficacităţii căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice
- Regulamentul (CE) nr. 1564/2005 al Comisiei din 7 septembrie 2005 de stabilire a formularelor standard pentru publicarea anunţurilor în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice în conformitate cu Directivele 2004/17/CE şi 2004/18/CE ale Parlamentului European şi Consiliului.