Tabel de corespondenta intre Directiva 2014/24/UE si Directiva 2004/18/CE privind achizitiilor publice

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

 

DIRECTIVA 2014/24/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE

——————-

DIRECTIVA 2004/18/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din 31 martie 2004privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii

Pentru afisarea intregului continut, click aici (…)

]]>

Pe scurt despre transpunerea noilor Directive

Economist Ecaterina Milica Dobrotă

În 20 decembrie 2011, Comisia Europeană a anunţat: „Revizuirea directivelor privind achizițiile publice […] face parte dintr-un program mai larg care îşi propune o modernizare profundă a achiziţiilor publice în Uniunea Europeană”[1].

După aprope doi ani, în 28 martie 2014, au fost abrogate Directivele 17/2004/CE şi 18/2004/CE şi publicate noile Directive ale Parlamentului European şi ale Consiliului:

–  Directiva 2014/23/UE privind atribuirea contractelor de concesiune;

–  Directiva 2014/24/UE privind achiziţiile publice;

–  Directiva 2014/25/UE privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale.

Statele membre vor avea obligaţia ca, până la 18 aprilie 2016, să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma noilor directive.

Transpunerea celor trei directive în legislaţia din România va fi asigurată, după cum se ştie, de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice, cu sprijinul celorlalte instituții naționale implicate, precum şi cu suportul acordat de serviciile de specialitate din cadrul Comisiei Europene.[2]

Pentru aceasta, se pare că vor fi elaborate două legi: una ce va prelua prevederile Directivelor 24 şi 25 – pentru achiziţiile „clasice” şi de „utilităţi”, şi alta dedicată concesiunilor- aferentă Directivei 23.

Pachetul legislativ european fiind uşor de înţeles, ne aşteptăm la o transpunere fluentă a acestora, fără reinterpretări restrictive ori contrare.

Valul schimbării legislative va cuprinde, indubitabil, toţi actorii implicaţi în domeniul achiziţiilor publice: autorităţii contractante, operatori economici participanţi aspiranţi la atribuirea contractelor, consultanţi, instituţii de reglementare, monitorizoare şi verificare a modului de derulare a procedurilor.

Cum vor percepe aceştia trecerea de la OUG nr. 34/2006 la noile acte? Sunt pregătiţi în asimilarea noilor informaţii?

Temeri prea mari nu ar trebui să existe întrucât noile directive au urmărit, în mare parte, „linia” celor abrogate.

În primul rând, principiile promovate sunt aceleaşi, diferenţa dintre prevederea veche şi actuală fiind doar de nuanţare: „Atribuirea contractelor de achiziții publice de către sau în numele autorităților statelor membre trebuie să respecte principiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), mai exact libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire și libertatea de a furniza servicii, precum și principiile care derivă din acestea, cum ar fi egalitatea de tratament, nediscriminarea, recunoașterea reciprocă, proporționalitatea și transparența.”- Preambul, considerentul (1) Directiva 2014/24/UE (similar în Directivele 23 şi 25/UE considerentele (4), respectiv (2) ).

De asemenea, vom regăsi aceleaşi proceduri de atribuire ce pot fi derulate de autorităţile contractante, modificări intervenind, în principal, asupra tipurilor de negociere. Astfel, în continuare se vor aplica: licitaţia deschisă, licitaţia restrânsă, procedura competitivă cu negociere, dialogul competitiv, parteneriatul pentru inovare, negocierea fără publicarea prealabilă.

O altă noutate e dată de articolul referitor la „Modificarea contractului în cursul perioadei sale de valabilitate”, pentru care se va aloca o secţiune distinctă şi în legislaţia românească.

În lumina noilor directive, regulile de atribuire vor fi şi ele similare celor promovate de actele abrogate. O interpretare aparte urmează a fi dată conceptului general de „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, fără a se elimina, însă, posibilitatea utilizării doar a preţului.

Eliminarea Anexei II B va obliga autorităţile contractante să iniţieze procedurile impuse de Directiva 2014/24/UE, pentru achiziţii ce depăşesc pragurile valorice instituite de actul normativ.

Aşadar, participanţii la procesul de achiziţie publică nu ar trebui să fie îngrijoraţi de implementarea celor trei directive în legislaţia românească.

Mai mult, va fi timp suficient pentru înţelegerea reglementărilor noi, întrucât, până la publicare, proiectul va fi supus dezbaterii publice, atât prin întâlniri între reprezentanţi ai organismelor implicate în achiziţiile publice, cât şi prin afişarea proiectului pe siteul iniţiatorului.

Ca şi în cazul celorlalte proiecte de propuneri de modificări legislative din domeniu (ale HG nr. 925/2006 şi OUG nr.34/2006) şi în această situaţie, cu siguranţă, vom beneficia de o expunere comparativă, tabelară a corespondenţei dintre vechile articole şi cele în vigoare la data publicării, cum de altfel regăsim în Directiva 24 – Anexa XV şi Anexa XXI – Directiva 25.

Noul pachet legislativ va conduce, în mod cert, la o simplificare şi flexibilizare a procedurilor de atribuire, unul dintre obiectivele noilor directive fiind chiar emiterea de reguli ce vor permite achiziţii publice mai uşor de administrat cu obţinerea de rezultate cât mai bune.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

[1] Comisia Europeană – comunicat de presă: Modernizarea achizițiilor publice europene pentru susținerea creșterii economice și a ocupării forței de muncă; www.europa.eu/rapid/press-release

[2] ANRMAP- comunicat de presă din 28 martie 2014

]]>