Month: March 2013

Posted on

Managementul contractelor de achizitie publica

Traducere realizata de Consilier Juridic Daniel JURJ

Acord OECD, Referinţă: P-2013-041-T Acest document a fost elaborat cu sprijinul financiar al Uniunii Europene. Opiniile exprimate în prezentul document nu pot fi considerate sub nicio formă ca reflectând poziţia oficială a Uniunii Europene, şi nu reflectă în mod necesar punctele de vedere ale OECD şi ale ţărilor sale membre sau ale ţărilor beneficiare participante în cadrul Programului SIGMA. Calitatea acestei traduceri şi coerenţa sa cu limbajul original al textului lucrării revine în exclusivitate în responsabilitatea autorului acestei traduceri. În cazul unor discrepanţe între lucrarea originală şi traducere, va prevala textul lucrării originale.

Click aici pentru a deschide documentul.

]]>

Posted on

Garanţia de participare între vechi şi nou

Ec. Ecaterina Milica DOBROTĂ

Modul de stabilire a garanţiei de participare presupune parcurgerea câtorva paşi destul de simpli:

– identificarea valorii estimate a contractului; – fixarea limitei superioare şi inferioare a garanţiei. Până la 1 ianuarie 2013, simplitatea era doar aparentă, cauzată tocmai de determinarea elementelor de mai sus, pentru valori estimate între 63.000 lei şi 420.000 lei inclusiv. OUG nr.77/2012 corectează, parţial, metoda de calcul a garanţiei de participare. • În primul rând, s-a intervenit asupra art. 43^1, rectificarea fiind impusă de necorelările de idei din cadrul frazei, imposibil de aplicat la proceduri cu valori estimate între 63.000 lei şi 420.000 lei inclusiv: „cuantumul garanţiei de participare, menţionat şi în anunţul/invitaţia de participare, în sumă fixă de până la 2% din valoarea estimată a contractului, dar nu mai puţin decât sumele prevăzute la art. 278^1 alin. (1)”. Din analiza articolului se observă că se impunea o garanţie ce nu permitea atingerea pragului de 2%. Oprindu-ne doar la lit.a) a art. 278^1 alin. (1), cea de a doua parte a art. 43^1 ne obliga, însă, la stabilirea unei sume a cărei valoare să fie cel puţin egală cu 1% din valoarea estimată. Prin transcrierea matematică trebuia să alegem garanţia (GP) din intervalul următor: GP ∈ [1% valoarea estimată; 2% valoarea estimată). După cum ştim cu toţii, IMM-urile pot prezenta o garanţie conform prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea 346/2004: „Întreprinderile mici şi mijlocii beneficiază de reduceri cu 50% pentru criteriile legate de cifra de afaceri, de garanţia pentru participare şi de garanţia de bună execuţie, cerute în achiziţiile publice de produse, lucrări şi servicii.” Aşadar, un IMM poate constitui o garanţie de participare de 50% din cea solicitată în documentaţia de atribuire, deci mai puţin de 1% din valoarea estimată. În acest caz, autoritatea contractantă nu mai putea respecta art. 278^1 alin. (1) lit.a) din ordonanţă „în măsura în care Consiliul respinge contestaţia ca nefondată, să reţină contestatorului din garanţia de participare în raport cu valoarea estimată a contractului” 1% din această sumă, pentru o valoare estimată între 63.000 lei şi 420.000 lei inclusiv. Ofertantul constituind o garanţie mai mică de 1% din valoarea estimată, autoritatea nu avea cum să reţină suma impusă de ANRMAP. Exemplu: – valoare estimată a contractului: 70.000 lei; – garanţia de participare specificată în documentaţia de atribuire: 1.330 lei (doar 1,90% din valoarea estimată, pentru că nu permitea menţiunea „de până la 2%”); – garanţia constituită de IMM: 665 lei (%); – suma ce trebuia reţinută de autoritatea contractantă prin respingerea ca nefondată a contestaţiei: 700 lei (1% din valoarea estimată, conform art. 278^1). Autoritatea nu avea cum scădea 700 din 665. Cel mult putea stabili o garanţie de 1,999% din valoarea estimată, respectiv 1399,39 lei. În noua variantă a articolului, instituită de OUG nr.77/2012, se permite acum atingerea pragului de 2%, implicit 1% de către IMM-uri: „cuantumul garanţiei de participare, menţionat şi în invitaţia de participare/anunţul de participare, în sumă fixă ce nu poate depăşi 2% din valoarea estimată a contractului, dar nu mai puţin decât sumele prevăzute la art. 278^1 alin. (1)” Tot din punct de vedere matematic, articolul s-ar scrie: GP ∈ [1% valoarea estimată; 2% valoarea estimată]. Transformarea esenţială este dată de limita superioară: intervalul deschis devine interval închis. Tradus în limbajul „achizitorilor” ar însemna: garanţia poate fi de maxim 2% din valoarea estimată, iar reţinerea de maxim 1% valoarea estimată. Tocmai pentru a se respecta art. 278^1 alin. (1) lit.a), recomand stabilirea garanţiei aplicând maximul de 2% la valoarea estimată, pentru valori estimate între (15.000 euro; 420.000 lei]. Doar aşa, în cazul unui IMM, se va reţine 1% din valoarea estimată. Exemplu: – valoare estimată a contractului: 160.000 lei; – garanţia de participare specificată în documentaţia de atribuire: 3.200 lei; – garanţia constituită de IMM: 1.600 lei (%); – suma ce trebuie reţinută de autoritatea contractantă prin respingerea contestaţiei 1.600 lei (1% conform art. 278^1 alin. (1) lit.a)). • O a doua intervenţie asupra ordonanţei, prin OUG nr.77/2012, tot în problematica aceleiaşi garanţii de participare, a constat în redefinirea primul prag al valorii estimate necesar stabilirii garanţiei, pentru a-l corela cu restul legislaţiei achiziţiilor publice. În varianta anterioară, prima valoare estimată pentru care se impunea solicitarea unei garanţii era 63.000 lei. La un curs valutar de 4,4 lei/euro, valoarea estimată reprezenta 14.318 euro. Prag aferent cumpărărilor directe. Deşi ordonaţa nu se aplică acestor tipuri de achiziţii, totuşi art. 278^1 releva o anomalie legislativă, cauzată de creşterea cursului valutar peste 4,2 lei/euro (pragul de 63.000 lei a fost raportat la un curs valutar de 4,2 lei/euro). Pentru a nu mai ţine cont de moneda naţională, românească bineînţeles, s-a impus ca primul prag să se raporteze la valoarea art. 19. Această modificare va fi acoperitoare pentru o eventuală schimbare a pragurilor maximale ale cumpărărilor directe. • O dilemă nerezolvată este cea a garanţiilor de participare pentru loturile cu valori mai mici de 15.000 euro. Trebuie sau nu solicitată garanţia de participare? Până în prezent legiuitorul nu a dat nicio clarificare în acest sens, generând discuţii destul de aprinse. Din punctul meu de vedere, loturile cu valori mai mici de 15.000 euro sunt scutite de garanţie, pentru considerentele de mai jos. Urmând firul logic al ordonanței, voi argumenta părerea personală, oprindu-mă asupra a patru articole: – fiecare lot este supus unei proceduri concurenţiale distincte, fiind posibilă întocmirea Raportului de atribuire doar pentru acel lot- art. 213 alin. (3); – contestarea se realizează individual, pe lot, termenul de contestare raportându-se la valoarea lotului şi nu a procedurii- art.256.2 alin.(1.1); – totodată, pentru fiecare lot se va încheia un contract între autoritate şi câştigător, în termenul de la art.205 alin. (1^1), elementul de referinţă constituindu-l valoarea fiecărui lot; – încheierea unui contract pentru fiecare lot este, în plus, impusă prin definiţia de la art. 3 lit.f), întrucât actul juridic nu poate fi semnat decât între câştigătorul acelui lot şi beneficiar. Din inventarierea legislativă de mai sus se desprinde o singură concluzie: fiecare lot se judecă, de la iniţiere până la atribuire, la valoarea sa intrinsecă nu la valoarea procedurii din care face parte. Astfel, va fi respectată şi condiţia din art. 43^1: cuantumul garanţiei de participare nu poate fi mai mic decât sumele prevăzute la art. 278^1 alin. (1) lit. a). Respectiv, garanţia nu se poate solicita pentru o valoare estimată mai mică de 15.000 euro. Analizând conţinutul actual al OUG nr.34/2006, observăm că tumultul modificărilor a produs necorelări între articole, iar unele au rămas în urma noutăţilor edictate prin OUG nr.77/2012. Astfel, la art. 27 alin. (5) regăsim valoarea estimată ca „valoarea cumulată a tuturor loturilor”, sumă ce va fi înscrisă în anunţul/ invitaţia de participare. Deşi, indubitabil, în cazul „lotizării” se discută de valoare individuală nu de cea a procedurii. De aici dilema: garanţia se raportează la valoarea estimată a procedurii sau a lotului? Din expunerile de argumente de mai înainte, pentru lotul a cărui valoare este mai mică de 15.000 de euro, nu ar trebui solicitată garanţie de participare. O clarificare oficială din partea ANRMAP ar fi binevenită, pentru a nu mai regăsi garanţii infime de 75 de lei sau chiar de 7 lei. Aceste sume mai mult produceau cheltuieli, atât autorităţii contractante cât şi operatorul economic, în loc să-şi îndeplinească rolul pentru care a fost creată: „Garanţia de participare se constituie de către ofertant în scopul de a proteja autoritatea contractantă faţă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al acestuia pe întreaga perioadă derulată până la încheierea contractului de achiziţie publică sau a acordului-cadru.” Iţele legislative vor fi desluşite după aprobarea noii variante a HG nr. 925/2006, ce se regăseşte abia în faza de proiect pe siteul www.anrmap.ro, prin care se va îmbunătăţi şi art. 85 : „(1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a solicita ofertanţilor constituirea garanţiei de participare, în vederea participării la procedura de atribuire a contractului, atunci când există obligativitatea publicării unui anunţ sau a unei invitaţii de participare. Documentaţia de atribuire trebuie să conţină următoarele informaţii: a) cuantumul garanţiei de participare în sumă fixă, stabilit conform prevederilor ordonanței de urgență; b) perioada de valabilitate a garanţiei de participare, care va fi cel puţin egală cu perioada de valabilitate a ofertei, astfel cum a fost solicitată prin documentaţia de atribuire. (2) În cazul unei proceduri de atribuire organizată pe loturi, prevederile de la alin. (1) se aplică prin raportare la fiecare lot în parte.”

]]>

Posted on

Valoarea estimată – element de bază în succesul unei achiziţii publice

Dr. ec. Corneliu BURADA Având un scop bine definit, valoarea estimată a unui contract de achiziţie publică, asigură: • dimensionarea montajului financiar al viitoarei achiziţii publice; şi • alegerea procedurii de atribuire a contractului, în conformitate cu prevederile legale.

Cu privire la dimensionarea montajului financiar al viitoarei achiziţii publice, trebuie precizat faptul că planificarea financiară a fondurilor publice necesare pentru atribuirea oricărui contract nu este posibilă fără o estimare reală a valorii acestuia, fără cuprinderea ei în „Bugetul de Venituri şi Cheltuieli” al autorităţii contractante. O estimare reală a valorii achiziţiilor publice, îndeosebi a celor care privesc lucrări şi servicii cu valori mari şi care se întind pe mai multe exerciţii bugetare, poate conduce la o imagine fidelă aspra proiecţiei bugetare pe mai mulţi ani, la un management al investiţiilor publice eficient.

Pe de altă parte, valoarea estimată constituie un element definitoriu în alegerea procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică. Funcţie de aceasta, coroborat de fiecare dată cu circumstanţele în care se atribuie contractul de achiziţie publică, alegerea procedurii de urmat trebuie să respecte principiile achiziţiilor publice, creându-se premisele asigurării unei concurenţe şi transparenţe reale.

Astăzi, în condiţii de puternică criză economică, valoarea estimată a achiziţiilor publice, luată în general, are un rol important şi în modul în care angajăm şi cheltuim banii publici. Realizarea unor obiective majore de investiţii, asupra cărora planează de cele mai multe ori suspiciuni vizând supraevaluarea lor din start, sau majorări ale valorilor contractelor, atribuite cu preţuri mici, sunt realităţi peste care nu putem trece cu vederea.

Nu în ultimul rând, valoarea estimată a unei achiziţii publice trebuie să conștientizeze factorii de decizie de la nivelul autorităţilor contractante în dimensionarea realistă a acesteia. Achiziţia publică realizată de o instituţie publică trebuie să reprezinte, în opinia mea, imaginea optimului dintre efortul financiar făcut (valoarea contractului) şi nevoia socială identificată. Pentru aceasta, achiziţia publică înainte de a fi pornită trebuie să fie supusă analizei cost/beneficiu, pentru a stabili dacă sacrificiul financiar ce urmează a fi realizat va fi încununat de o eficienţă maximă din toate punctele de vedere.

Dar ce presupune estimarea valorii unui contract de achiziţie publică? O serie de activităţi şi calcule care să conducă la o evaluare corectă şi realistă a viitoarelor cheltuieli publice, legate de procurarea unor bunuri, cumpărarea unor servicii sau contractarea unor lucrări, pentru interes public, angajate printr-un contract de achiziţie publică. Observaţi că alături de corectitudine am folosit şi termenul realist. Da, mi se pare absolut obligatoriu să facem această asociere în condiţiile în care, putem vorbi de corectitudine în realizarea calculelor, dar fără o fundamentare realistă a cantităţilor şi preţurilor, situaţie care poate conduce de multe ori la valori aberante de la care se pleacă în atribuirea contractelor de achiziție publică

Ce trebuie să cuprindă valoarea estimată a contractelor de achiziție publică? Toate costurile aferente viitoarei achiziţii publice. În determinarea acesteia specialiştii autorităţii contractante vor identifica, funcţie de natura contractului atribuit, toate sumele care urmează a fi plătite pentru realizarea lui. Aici putem evidenţia: • preţurile bunurilor ce urmează a fi procurate; • cheltuielile de transport, aprovizionare, manipulare, depozitare; • cheltuielile cu montajul şi punerea în funcţiune a bunurilor independente; • tarifele pentru serviciile ce urmează a fi contractate; • costul lucrărilor de C+M, care vor fi contractate, conform normelor de deviz şi condiţiilor impuse de proiectul de execuţie; • costuri ale îndatorării care vor fi sau nu capitalizate (dobânzi bancare, dobânzi de leasing etc.); • costuri privind exproprierea; • costuri privind refacerea mediului; • alte costuri legate de achiziţia publică respectivă.

Pentru stabilirea în condiţii de maximă rigurozitate a valorii estimate a contractului ce achiziţie publică, autoritatea contractantă trebuie să ia în considerare: • eventualele majorări ale preţului contractului ca urmare a ajustărilor legale care pot surveni la unele componente ale acestuia; • modalitatea de dobândire a bunului, serviciului sau de realizare a lucrării (cu plata la cumpărare, cu plata la un termen stabilit, cu plata în rate, prin operaţiuni de leasing financiar sau operaţional, prin parteneriat public-privat, etc.); • eventualele suplimentări ale cantităţilor contractate iniţial; Atenţie: cantităţile suplimentare trebuie să fie necesare, reale şi temeinic justificate. • valoarea premiilor şi primelor care pot fi acordate în cazul concursului de soluţii.

În condiţiile în care toate aceste elemente sunt temeinic fundamentate, după atribuirea unor contracte de achiziţie publică nu mai pot apare anomalii în sensul depăşirii nejustificate a valorilor estimate sau a cantităţilor prevăzute, care să conducă la eforturi financiare suplimentare, neeconomicoase şi ineficiente din partea autorităţilor contractante. Pentru asigurarea reuşitei în estimarea valorii unui contract de achiziţie publică trebuie să concureze toate compartimentele funcţionale ale autorităţii contractante. Astfel: • Compartimentul tehnic trebuie să asigure toate datele privind performanţele tehnice ale viitoarei achiziţii, să stabilească restricţiile, să vegheze la obţinerea randamentelor cu costuri cât mai mici; • Compartimentul de marketing trebuie să aibă toate informaţiile legate de preţuri, obţinute prin cercetări de piaţă, realizând de cele mai multe ori şi o estimare al lor în timp, funcţie de previziunile macroeconomice, de trendul pieţelor interne şi internaţionale; • Compartimentul financiar-contabil va asigura proiecţia montajului financiar a achiziţiei publice, evaluând şi cuantificând eventualele costuri financiare care pot apărea pe parcursul derulării contractului de achiziţie publică; • Compartimentul juridic trebuie să asigure legalitate viitorului contract de achiziţie publică, fiind implicat în determinarea valorii estimate a acestuia prin punerea la dispoziţie a informaţiilor legate de costul exproprierilor.

Datele asigurate şi furnizate în interiorul autorităţii contractante vor fi preluate de compartimentul pentru achiziţii publice care le va centraliza, stabilind astfel valoarea estimată a achiziţiei publice. Pe baza acestei valori se vor realiza documentele de planificare, începând cu propunerea listei de investiţii, fundamentarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi terminând cu programul achiziţiilor publice. Tot pe baza valorii estimate se va stabili şi tipul procedurii de urmat în atribuirea contractului de achiziţie publică.

Iată de ce putem considera că valoarea estimată a unui contract de achiziţie publică constituie un element fundamental în succesul unei achiziţii publice. De mai multe ori, în practică, am întâlnit situaţii în care valoarea estimată este tratată superficial. Analiza consecinţelor estimării eronate a valorii unui contract de achiziţie publică a pus în evidenţă, de fiecare dată, trei aspecte: • suplimentarea nejustificată ale valorii contractelor de achiziţii publice atribuite, situaţie care a favorizat aloca¬rea unor resurse financiare suplimentare în dauna unor acţiuni care au fost amânate; • realizarea unor cheltuieli suplimentare care de multe ori s-au dovedit a fi neeconomicoase şi care au pus presiune pe bugetele autorităţilor contractante; • alegerea în mod greşit a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică, cu consecinţele ulterioare.

Astăzi, în condiţiile accesării unor fonduri europene, recomand autorităţilor contractante, să analizeze temeinic modul de calcul al valorii estimate, în mod deosebit pentru lucrări, şi să pornească în stabilirea acesteia de la studii de fezabilitate şi proiecte de execuţie actualizate, aduse la zi. În alte condiţii orice modificare a valorii contractate peste valoarea estimată, poate conduce, în urma unor analize din partea instituţiilor abilitate, la corecţii financiare penalizatoare pentru statul român, pentru sume considerate neeligibile.

]]>