Tag: directive achizitii

Avocat Florin IRIMIA

Editorial Revista de Achizitii Publice – Decembrie 2013

Finalul anului 2013 reprezintă prilejul ideal pentru o rapidă trecere în revistă a ultimelor evoluții în materie de achiziții publice. În același timp, este momentul să ne întrebăm care sunt tendințele, așteptările și provocările anului următor în acest domeniu dinamic în care cititorii Revistei de achiziții publice își desfășoară activitatea.

Pentru început, se cuvine să evocăm modificările legislative marcante, intervenite în anul 2013. Ca și în anii anteriori, legislația românească în materie de achiziții publice a cunoscut câteva modificări punctuale cuprinzând atât dispoziții utile cât și prevederi ineficiente, unele având consecințe negative pentru entitățile implicate în procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică.

Merită amintite cu titlu de modificări pozitive următoarele: recalificarea contractului de achiziție publică în contract administrativ și modificarea competenței de soluționare a litigiilor privind contractele de achiziții publice; notificarea prin intermediul SEAP a achizițiilor directe cu valoare peste 5.000 euro; armonizarea pragurilor de publicare în JOUE cu Regulamentul european nr. 1.251/2011; reducerea termenelor de verificare și validare a documentației și anunțurilor/invitațiilor de atribuire/eratelor de către ANRMAP; posibilitatea modificării cerințelor de calificare în cadrul măsurilor de remediere adoptate ca urmare a depunerii unei contestații; reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva deciziilor CNSC de către autoritatea contractantă și/sau de către orice persoană vătămată; cerințele de calificare/selecție și factorii de evaluare care nu sunt incluși în invitatia/anunțul de participare sunt considerate clauze nescrise; majorarea pragurilor de achiziție directă (30.000 euro pentru produse și servicii și 100.000 euro pentru lucrări); eliminarea formei autentice a angajamentului ferm de susținere; posibilitatea solutionării litigiilor privind contractele de achiziție publica prin arbitraj.

Printre modificările cu impact negativ și/sau inutile, cele mai importante sunt: includerea în valoarea estimată a contractelor de lucrări a procentului de cheltuieli diverse și neprevăzute; modificarea succesivă a pragului (70%, 80% din valoarea estimată) în raport de care se apreciază prețul neobișnuit de scăzut; includerea/excluderea succesivă în/din categoria autorităților contractante a regiilor autonome sau companiilor naţionale/societăților comerciale cu capital integral ori majoritar deţinut de o autoritate contractantă; precizarea unor termene speciale de evaluare/finalizare a procedurilor de atribuire a contractelor de concesiune și a parteneriatelor public-private.

Remarcăm, încă o dată, lipsa de coerență/previzibilitate/securitate juridică indusă de modificările repetate ale legislației naționale care, de cele mai multe ori, nu țin cont de practica sau de jurisprudența în materie de achiziții publice. Astfel, deși scopul clamat al modificărilor îl reprezintă necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru perfecţionarea şi flexibilizarea sistemului achiziţiilor publice în scopul cheltuirii eficiente a fondurilor alocate și al absorbției crescute a fondurilor europene, efectele obținute sunt adeseori nedorite: în loc de simplificare, crește complexitatea, în loc de rapiditate, crește durata procedurilor de atribuire. Pentru a se evita astfel de consecințe negative, una dintre soluții ar putea fi o reală consultare/implicare a actorilor din domeniul achizițiilor publice (autorități contractante, operatori economici, consultanți, UCVAP, CNSC, instanțele de judecată, Curtea de conturi, etc.) în procesul legislativ.

În materie de jurisprudență, este sesizabilă îmbunatățirea constantă a calității deciiziilor CNSC și ale Curților de Apel, deși sunt încă multe eforturi de realizat în vederea unificării practicii și a evitării interpretărilor eronate/subiective ale dispozițiilor legale.

Din fericire, situația este diferită la nivelul dreptului european al achizițiilor publice. Astfel, după o consultare publică prealabilă serioasă și având la bază o jurisprudență constantă, previzibilă și temeinic motivată a Curții de Justiție Europene, institituțiile comunitare au decis modificarea directivelor 2004/18 și 2004/17 precum și crearea unei noi directive privind concesiunile.

Fără a intra în detalii, cele mai importante modificări realizate prin noile directive vizează: simplificarea și flexibilizarea procedurilor de atribuire, încurajarea participării intreprinderilor mici și mijlocii, privilegierea achizițiilor strategice, creșterea implicării statelor membre prin: posibilitate crescută de negociere în cadrul procedurii de atribuire; crearea procedurii competitive de negociere și a parteneriatului pentru inovare; termene procedurale mai scurte; reducerea formalităților: declarații pe proprie răspundere privind îndeplinirea cerințelor; document european unic pentru achizițiile publice, acces la bazele de date; achiziții 100% electronice; eliminarea distincției între serviciile incluse în Anexa 2A și serviciile din Anexa 2B; codificarea jurisprudenței în materie de parteneriat public-public, crearea de reguli clare pentru achizițiile in house și cooperarea orizontală; divizarea pe loturi este regula, lipsa divizării trebuie explicată; limitarea nivelului cifrei de afaceri; posibilitatea plății directe a subcontractanților; încurajarea criteriilor ecologice /sociale; criteriul de atribuire prețul cel mai scăzut devine costul cel mai scăzut (costul de viață); experiența personalului poate reprezenta factor de evaluare în anumite contracte de servicii; reducerea exigențelor în materie de modificare a contractelor de achiziție publică, cu respectarea următoarelor reguli: necesitatea modificării nu putea fi prevazută în mod rezonabil; posibilitatea de modificare să fi fost anunțată prin introducerea de clauze de revizuire clare; modificarea nu este substanțială (până la 15% din valoare) și nu schimbă caracterul general al contractului; implicarea statelor membre în detectarea erorilor de interpetare și aplicare a regulilor, dificultăților întâlnite de IMM-uri, fraudelor, corupției, conflictului de interese.

Având în vedere că adoptarea acestor reguli este iminentă (se preconizează luna martie 2014 pentru intrarea în vigoare), Romania trebuie să se pregătească intens să transpună viitoarele directive. De această dată, sperăm că procesul de armonizare a legislației naționale cu cea europeană să fie cât mai riguros iar pachetul legislativ care va fi adoptat (preferabil sub forma unui cod al achizițiilor sau investițiilor publice), să respecte fidel intenția legiuitorului european, cu luarea în considerare a specificităților naționale. De asemenea, ar fi preferabil ca transpunerea să se realizeze treptat, prin adoptarea prioritară a regulilor care profită sistemului actual de achiziții publice și pentru care suntem pregătiți și amânarea până la finele perioadei de transpunere a regulilor mai puțin profitabile sau care crează dificultăți de aplicare.

În concluzie, după un an dificil remarcat prin scăderea numărului de proceduri de atribuire, modificări legislative incoerente/inutile sau lipsa adoptării unor măsuri necesare (revizuirea HG nr. 925/2006), anul 2014 se anunță un an al provocărilor și al unui nou început în domeniul achiziților publice: reforma europeană reprezintă prilejul instituirii unor reguli clare, complete și precise de atribuire a contractelor de achiziție publică.

Click pentru varianta audio: