Petre TĂNASE – Expert achiziţii publice AEXA
Revista AEXA – septembrie 2016
Odată cu intrarea în vigoare a noilor directive în domeniul achizițiilor publice și, implicit, a legislației prin care acestea au fost implementate la nivel național, legiuitorul a înțeles că procedurile de atribuire trebuie să se deruleze într-o perioadă mult mai scurtă, prin reducerea birocrației, aspect care ar trebui să conducă la simplificarea întregului proces realizat de autoritățile contractate.
Această concluzie nu-mi aparține, ci este rezultatul analizei Strategiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice aprobată prin HG. Nr. 901/2015 al cărei obiectiv general este îmbunătăţirea sistemului de achiziţii publice din România, prin transpunerea noilor directive europene în legislaţia naţională, reformarea cadrului instituţional şi asigurarea.
Pentru a se putea atinge obiectivul general propus, era necesar ca legiuitorul să poată elimina deficiențele constatate pe parcursul celor 10 ani de „ființă” a OUG nr. 34/2006, unele dintre aceste deficiențe fiind evidențiate în chiar cuprinsul Strategiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice.
Astfel, potrivit strategiei, „deficienţele cu care se confruntă autorităţile contractante dau măsura calităţii sistemului de achiziţii publice din România. Nu există capacităţi şi abilităţi tehnice la nivelul autorităţilor contractante în identificarea necesităţii, pregătirea documentaţiei de atribuire, evaluarea ofertelor şi implementarea proiectelor, ceea ce conduce în mod direct la:
– contestaţii generate de conţinutul documentaţiei de atribuire şi ulterior de procesul de evaluare;
– utilizarea unor elemente de referinţă nepotrivite pentru calcularea valorii estimate;
– solicitări de clarificări în perioada de ofertare care conduc la prelungirea termenelor sau la anularea procedurilor;
– dificultăţi în timpul evaluării sau lipsa unui element de referinţă adecvat pentru o evaluare corectă;
– imposibilitatea ofertanţilor de a pregăti documente adecvate şi de calitate;
– descurajarea ofertanţilor serioşi de a participa la proceduri;
– întârzieri în implementarea contractelor;
– calitate slabă a rezultatelor obţinute din implementarea contractului;
– necesitatea de acte adiţionale la contract şi de fonduri suplimentare pentru satisfacerea nevoilor reale ale autorităţii contractante.”
Cel puțin în privința uneia dintre deficiențele procesului de achiziție publică noua legislație nu conține elemente care să conducă la simplificarea procedurilor, ci, dimpotrivă, a complicat și mai mult întregul proces, cu consecința prelungirii termenului de atribuire a contractului.
Și vreau să scot evidență problema contestațiilor cu care se confruntă autoritățile contractante începând cu momenntul publicării documentației de atribuire până la cel al desemnării ofertantului câștigător.
Știm foarte bine că, atât legislația anterioară, cât și cea în vigoare interzic unei autorități contractante să încheie contractul de achiziție publică în situația în care primește o contestație/notificare prealabilă din partea unui ofertant care se consideră vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorităţi contractante sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.
Ca element de noutate, prezentul cadru legal în materia remediilor reglementează inclusiv posibilitatea instanței de judecată de a suspenda procedura de atribuire, în cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Toate acestea deja reprezentau un impediment pentru autoritatea contractantă (câteodată chiar benefic pentru aceasta, întrucât o protejau, fără voie, de atribuirea nelegală a unui contract).
Deși ne doream cu toții un cadru legislativ care să simplifice procedura de atribuire și, implicit, să reducă partea birocratică, cel puțin două aspecte mi-au atras atenția în mod negativ, întrucât în mod evident conduc la prelungirea termenelor de atribuire a contractului de achiziție publice.
Potrivit art. 65 din HG nr. 395/2016, pe parcursul evaluării ofertelor comisia de evaluare ar trebui să procedeze după cum urmează:
– analizează DUAE în vederea stabilirii ofertelor acceptabile;
– analizează şi verifică fiecare ofertă atât din punctul de vedere al elementelor tehnice propuse, cât şi din punctul de vedere al aspectelor financiare pe care le implică;
– în urma finalizării fiecăreia dintre fazele de verificare de mai sus, comunică fiecărui ofertant ce a fost respins motivele care au stat la baza acestei decizii, iar celorlalţi faptul că se trece la faza următoare de verificare;
– în urma finalizării primelor două faze de verificare, să introducă în SEAP rezultatul admis/respins, să comunice motivele de respingere ofertanţilor respinşi, să deschidă în SEAP sesiunea pentru prezentarea documentelor-suport aferente DUAE depuse de ofertantul de pe primul loc, precum şi să acorde un termen de răspuns.
Toate aceste activități vor conduce cu siguranță la prelungirea termenelor procedurii de atribuire, iar uneori chiar la anularea acesteia, în eventualitatea în care ofertanții respinși vor contesta rezultatul fiecăreia dintre fazele de verificare, sens în care obligativitatea transmiterii comunicărilor în cauză face ca scopul strategiei să nu fie atins.
Un alt considerent pentru care consider că scopul strategiei nu este nici pe departe atins, rezultă din modalitatea în care a fost reglementată procedura de contestare în situația în care unul din ofertanții participanți la procedura de atribuire se consideră vătămat de deciziile autorității contractante.
Cu toate că legislația anterioară reglementa cu titlu de recomandare formularea notificării prealabile, noua legislație în domeniul remediilor statuează, sub sancțiunea inadmisibilității contestației, că înainte de a se adresa Consiliului sau instanţei de judecată competente, persoana care se consideră vătămată are obligaţia să notifice autoritatea contractantă cu privire la solicitarea de remediere, în tot sau în parte, a pretinsei încălcări a legislaţiei privind achiziţiile publice.
Făcând un simplu calcul al termenelor prevăzute de Legea nr. 101/2016 în comparație cu termenele din OUG nr. 34/2016, procedurile de atribuire urmează a fi prelungite cu cel puțin 20 de zile, în cazul în care valoarea estimată a contractului este sub pragul prevăzut de lege pentru publicarea unui anunț de participare în JOUE, respectiv cu cel puțin 30 de zile, în cazul în care valoarea estimată este peste pragul prevăzut de lege pentru publicarea unui anunț de participare în JOUE.
Și de această dată, cu toate că intenția legiuitorului a fost în sensul soluționării litigiului pe cale amiabilă, scopul strategiei nu a fost atins.
Nu putem spera decât la faptul că, pe parcursul aplicării actualei legislații în domeniu, legiuitorul, analizând toate aceste observații, va întreprinde demersurile necesare astfel încât scopul strategia să nu rămână doar la nivel de propunere.
]]>
