Parteneriat Public Privat in Infrastructura II – Autostrazi

SCPA Ceparu si Irimia

Parteneriatul public privat ca metoda de dezvoltare a retelei nationale de autostrazi

– Studiu de caz –

Autostrada cu taxa M5 Ungaria

Parteneriat public privat pentru constructia unei autostrazi cu taxa, care, initial, a avut venituri foarte scazute, in timp, s-a dovedit un proiect de succes. De asemenea, se evidentiaza si rolul institutiilor financiare internationale in finantarea unor proiecte de infrastructura intr-o perioada caracterizata de lipsa de lichiditati pe piata maghiara.

Pe scurt, proiectul de PPP in discutie are urmatoarele coordonate:

Obectivul: Constructia unei parti din Coridorul IV de transport Pan-European in conditii de austeritate finanaciara pentru bugetul Ungariei.

Actori implicati: AKA Rt., Ministerul Transportului, BERD.

Finantare: Imprumuturi de la BERD si de la banci comerciale (Commerzbank si ING) garantate de BERD. Nu au fost accesate grant-uri UE.

Relatia contractuala dintre parti: Concesiune.

Sarcina riscului: Toate riscurile (constructie, operare, exploatare si financiar) sunt in sarcina partenerului privat.

Structura manageriala: Guvernul impreuna cu un consortiu international.

Stabilirea tarifelor (taxelor de autostrada): Stabilite in contractul de concesiune cu posibilitatea unei indexari in raport cu inflatia si deprecierea monedei nationale.

Puncte tari: Flexibilitatea mecanismului de implementare pentru cazul unui flux deficitar de venituri a oferit o plasa de siguranta pentru situatii critice.

Puncte slabe: Capacitatea redusa de a realiza prognoze corecte cu privire la traficul pe un coridor de transport fara o experienta anterioara a sistemelor de taxare.

Descrierea proiectului

Autostrada M5, avand o lungime de 157 km, face parte din Coridorul IV de transport Pan-European (Berlin, Praga, Bratislava, Budapesta, Bucuresti, Salonic, Istanbul) si asigura legatura intre capitala Ungariei si partea de sud a tarii.

Proiectul a debutat in luna aprilie 1992, cu depunerea ofertelor de pre-calificare de catre firme din sectorul privat. Dupa selectarea a trei ofertanti, in septembrie 1992, a inceput procedura de licitatie, finalizata cu semnarea unui contract de concesiune pe o perioada de 35 de ani, in luna februarie 1994.

Partenerul privat ales este un consortiu francez-austriac-ungar, denumit Alflold Koncesszios Autopalya Rt. (AKA), unde principalii asociati sunt Bouygues S.A. si Bau Holding AG. Serviciile de exploatare si intretinere a autostrazii sunt furnizate de Maygar Intertoll Rt., o companie detinuta in intregime de un operator din Africa de Sud cu experienta in domeniul autostrazilor cu taxa.

Contractul de concesiune este guvernat de Legea XVI/1991 privind concesiunile locale.

Prima fază a proiectului a cuprins modernizarea şi reabilitarea drumurilor existente, fiind urmata de construcţia a aproximativ 90 de kilometri noi de autostrada. A fost instituit un sistem de taxare semi-deschis, cu doua puncte de taxare si 8 bariere cu taxa pentru drumurile de acces.

Taxa de trecere pentru autoturisme a fost stabilită la 5,00 HUF pe km şi de aproximativ patru ori mai mult pentru vehiculele grele de marfă.

Contractul de concesiune prevede acordarea unor reduceri pentru utilizatorii frecventi si rezidenti, dar si posibilitatea ca AKA sa majoreze taxele de autostrada in functie de rata inflatiei si deprecierea monedei nationale in raport cu moneda in care au fost contractate imprumuturile partenerului privat pentru finantarea proiectului. Autostrada a fost finalizata si data in folosinta in anul 1997.

Concluziile proiectului

Experienta constructiei autostrazii M5 a demonstrat importanta unei alocari corecte a riscurilor contractuale intre partenerul public si cel privat, astfel incat sa poata fi evitata o prea mare incarcare a firmelor private si asa strangulate de creditele pe care sunt nevoite sa le contracteze pentru a finaliza proiectele, mai ales in cazul unor coridoare de transport rutier pe care nu au existat sisteme de taxe in trecut.

S-a dovedit ca in astfel de cazuri este necesara contractarea unor consultanti cu experienta din domeniul financiar, legal si rutier care sa poata face previziuni pertinente si sa poata stabili impartirea corecta a riscurilor unui astfel de proiect.

Viabilitatea unei concesiuni de acest gen, ce presupune investitii de capital majore, depinde si de contractarea unor credite cu o scadenta pe termen lung. Conditiile imprumuturilor acordate firmelor private au fost imbunatatite in ultima perioada comparativ cu momentul initierii acestui proiect, mai ales ca urmare a aderarii Ungariei la UE si a cresterii economice.

M5 continua sa fie si astazi un proiect viabil de parteneriat public privat. Guvernul Ungariei a sprijinit partenerul privat in primii 9 ani de exploatare a autostrazii pentru a putea face fata deficitului cauzat de comportamentul utilizatorilor comerciali, care au cautat rute alternative pentru a evita taxele de autostrada. Compania concesionara a fost capabila sa evite colapsul financiar prin renegocirea imprumuturilor contractate si prin incasarea unor plati de contingent de la guvernul ungar, ceea ce face absolut necesar ca, la initierea unor astfel de proiecte, sa existe consultanti care pot face previziuni realiste privind traficul pe astfel de autostrazi.

In prezent, autostrada M5 este un proiect profitabil pentru partenerul privat, care poate fi implementat cu succes si in alte state ale regiunii ce au un istoric al sistemului de transport similar.

]]>

Parteneriat public privat in infrastructura de transport (I)

SCPA Ceparu si Irimia

Concesiunea drumului de cale ferata Perpignan-Figueras

(Franta&Spania)

– Studiu de caz –

Cazul evidentiaza capacitatea unui acord de parteneriat public privat (PPP) in realizarea unor importante lucrari de infrastructura, care, desi complexe, pot fi finalizate in timp util, in ciuda intarzierilor care se inregistreaza de obicei in procesul de licitatie sau a complicatelor negocieri interguvernamentale. De asemenea, demonstreaza ca riscuri substantiale pot fi transferate sectorului privat, cu conditia existentei unor previziuni cat mai precise privind evolutia cererii si a veniturilor.

Pe scurt, proiectul de PPP in discutie are urmatoarele coordonate:

Obectivul: Infiintarea unei legaturi intre sistemele de cale ferata din Franta si Spania in vederea reducerii timpului de transport si strangularea traficului feroviar.

Actori implicati: Franta, Spania, Consortiu de firme private

Finantare: Subventii de stat, grant-uri UE, capitaluri proprii concesionar, imprumuturi.

Relatia contractuala dintre parti: BOT (constructie-operare-transfer) pe o perioada de concesiune de 50 de ani.

Sarcina riscului: Riscul constructiei si operarii apartine partenerului privat.

Structura manageriala: O comisie inter-guvernamentala reglementeaza contractul cu concesionarul.

Stabilirea tarifelor (taxelor): Indexarea, cu acordul public, a taxelor percepute operatorilor de pe calea ferata. Cuantumul maxim al taxelor a fost stabilit in contractul de concesiune.

Puncte tari: Stabilirea stimulentelor pentru partea privata pe baza unor criterii clare de performanta. Definirea neechivoca a criteriilor de performanta si a structurii legale a contractului de concesiune.

Puncte slabe: O posibila dependenta exagerata fata de partenerul privat.

Premisele proiectului

Construirea drumului de cale ferata intre Perpignan si Figueras se datoreaza dorintei Spaniei a de lega sistemul sau national de transport feroviar la reteaua europeana, fapt pentru care a initiat negocieri cu partea franceza in anul 1992. Acestea s-au finalizat cu semnarea unui tratat in anul 1995 in care s-a prevazut construirea acestui culoar de cale ferata in parteneriat public privat.

Proiectul prevede constructia a 50 de km de calea ferata, in care sunt incluse 5 poduri si un tunel lung de 8 km. Valoarea totala a investitiilor a fost de 1 miliard de euro, din care 32% a fost utilizata pentru constructia tunelului. Noua linie de cale ferata urmeaza sa reduca cu 2 ore timpul de calatorie pentru pasageri si cu 10 pana la 12 ore timpul de transport pentru marfuri.

Caracteristicile proiectului de PPP

Alegerea unui model de PPP pentru constructia drumului de cale ferata s-a realizat in baza unui tratat international iar contractul a fost atribuit in urma unei licitatii bi-nationale in conformitate cu prevederile Directivei CE 37/1993. Proiectul a avut la baza modelul de concesiune utilizat pentru constructia autostrazilor din Franta.

Principalele caracteristici ale proiectului sunt:

– Proiectarea este in sarcina Statelor;

– Constructia si finantarea este in sarcina exclusiva a partenerului privat, desi acesta a primit o subventie de 540 de milioane de euro din partea ambelor State, incluzand aici si grant-ul UE, care a fost livrata in 10 plati semi anuale;

– Partenerul privat este obligat sa investeasca capitalul propriu (aprox. 103 milioane de euro), iar restul sa fie acoperit din imprumuturi bancare;

– Contractul de concesiune are o durata de 50 de ani, dupa care activele trec in proprietatea Statelor;

– Pe durata concesiunii, partenerul privat va opera si administra infrastructura creata si o va pune la dipozitia operatorilor de pe calea ferata in baza unor taxe fixe. Contractul contine prevederi stricte in ceea ce priveste indicatorii de performanta in administrare si operationalitate (> 99,9%), stabilind sanctiuni pentru non-performanta;

– Taxele percepute de la operatorii de pe calea ferata au fost stabilite in mod public, avand un plafon maxim prevazut in contract, si sunt indexate functie de tipul de utilizare. Pentru primii trei ani de utilizare taxele sunt impuse pe baza forfetara;

– Finalizarea constructiei trebuie sa aiba loc in termen de 60 de luni de la semnarea contractului iar problemele financiare trebuie reglementate in termen de 1 an de la aceiasi data.

Licitatia a fost lansata in mai 2003, procedura implicand semnarea unui contract cu clauze non-negociabile, ce nu permit optiuni tehnice alternative si impun feedback imediat din partea partenerului privat.

Ofertele au fost primite pana in octombrie 2003, iar negocierile au fost initiate in luna urmatoare. La data de 17 februarie 2004 a fost semnat contractul cu consortiul TP Ferro, un joint venture al companiilor Eiffage (din Franța) și Dragados (din Spania).

Lucrarile la acest proiect au inceput efectiv pe data de 15 noiembrie 2004, iar in data de 12 a lunii decembrie a.c. linia de cale ferata urmeaza a fi data in folosinta. Se estimeaza ca, zilnic, vor circula doua trenuri pe ruta Perpignan-Figueras, pe un sens, cursa pentru pasageri avand o durata de 20 de minute.

Astfel de proiecte ar trebui sa fie implementate in toate tarile cu probleme de infrastructura feroviara, (aici trebuie sa mentionam si Romania), pentru a creste calitatea transportului pe calea ferata, atat pentru pasageri   (indispensabila in cazul in care se doreste dezvoltarea turismului), cat si pentru marfuri (schimburile economice si preturile produselor sunt direct influentate de calitatea transportului). Din pacate, sectorul public este inca reticent fata de initierea unor astfel de parteneriate, dar, in acelasi timp, si constient de faptul ca nu are resursele necesare sa asigure cetateanului servicii de transport moderne.

]]>

Rolul si impactul parteneriatului public privat in educatie (posibila metoda de reducere a somajului in randul tinerilor)

SCPA Ceparu si Irimia

Implicarea sectorului privat in educatie a crescut simtitor in ultimele doua decenii, ajutand atat familiile cu un venit ridicat, cat si pe cele cu venituri modeste. Desi guvernele raman principalii finantatori ai sistemului de invatamant, cel putin la nivel de educatie primara si secundara, in foarte multe tari (in special pe continentul american, Asia, dar si Europa), actori din mediul privat au devenit importanti furnizori de servicii educationale.

In cele mai multe parteneriate cu sectorul privat, se contracteaza servicii ce au ca obiect formarea profesorilor, managementul si dezvoltarea de programe scolare sau standarde ocupationale. Nu sunt putine nici parteneriatele care vizeaza managementul unor centre de invatamant, oferirea unor servicii de invatamant sau specializare pentru anumite grupuri de studenti, pe baza unor burse, imprumuturi sau vouchere.

Exista anumite tari care fac o distinctie clara intre rolul sectorului public ca finanatator al sistemului de invatamant si rolul sau de furnizor de educatie. Un exemplu elocvent este cel al Olandei, unde toate institutiile de invatamant sunt finantate din bani publici, inclusiv scolile si universitatile private, unde studiaza peste doua treimi din totalul studentilor/elevilor. In alte state, sectorul privat joaca un rol foarte important in educatie, dar guvernul finanteaza doar un anumit numar de studenti care sunt scolarizati in institutii private (ex. Chile).

Din analiza efectuata de experti ai Bancii Mondiale asupra diferitelor forme de parteneriate in domeniul educational existente la nivel mondial, s-au stabilit cinci tipuri de contracte care sunt operabile in acest domeniu si care pot avea ca obiect:

1. Servicii de management, de specializare si de sprijin logistic, care pot include: managementul institutiilor de invatamant (financiar si al resurselor umane), suport logistic (transport si hrana pentru elevi/studenti), servicii de specializare (formarea profesorilor, dezvoltarea de programe scolare, crearea si tiparirea de manuale scolare, certificarea calitatii etc.);

2. Servicii operationale ce presupun scolarizarea studentilor/elevilor, managementul financiar si al resurselor umane, specializari si mentenanta infrastructurii de invatamant (cladiri, sali de clasa, amfiteatre, laboratoare etc.);

3. Servicii de educatie care presupun scolarizarea studentilor/elevilor in institutii de invatamant private, plata taxelor fiind asigurata de catre stat;

4. Servicii de constructie, amenajare si intretinere spatii de invatamant;

5. Servicii de constructie, amenajare si intretinere spatii de invatamant coroborate cu servicii de scolarizare/specializare oferite in spatiile respective.

Din experienta europeana poate fi mentionat exemplul Marii Britanii (una dintre tarile recunoscute ca avand cel mai ridicat nivel al serviciilor oferite in domeniul educatiei) unde parteneriatul public privat a fost utilizat pentru a flexibiliza si a dezvolta, intr-un timp foarte scurt, sistemul educational.

Intr-un prim caz, institutiile de invatamant sunt partial finantate de un partener privat (care poate fi ONG, companie, entitate religioasa etc.) ce are dreptul sa numeasca directorul acestora. Partenerul privat furnizeaza 10% din costurile necesare pentru functionarea institutiei de invatamant, iar guvernul asigura restul de 90%. Costurile operationale sunt, in general, suportate de bugetul de stat. Partenerul privat plateste salariile directorului, ale profesorilor si ale personalului asimilat, ceea ce asigura conditii flexibile de plata si de munca pentru personalul didactic. In aceste conditii, statul are rolul de a monitoriza si evalua calitatea serviciilor oferite de institutia de invatamant finantata in parteneriat. Avantajul acestui tip de parteneriat consta in flexibilizarea si continua specializarea a resursei umane din domeniul didactic, precum si profesionalizarea actului de management in educatie.

Intr-o alta situatie, sectorul privat isi asuma cea mai mare parte din costurile de functionare ale institutiei de invatamant (proiectare, constructie, dotare tehnica, finantare si intretinere), iar profesorii sunt angajati si platiti de catre stat. In acest caz, intre partenerul privat si guvern se incheie un contract cu o durata de 30 de ani,timp in care primul este platit anual de catre stat, pe baza unor criterii de performanta. Acest gen de parteneriat are ca scop dezvoltarea rapida a infrastructurii educationale.

Se estimeaza ca numarul unor astfel de parteneriate intre sectorul public si cel privat va continua sa creasca in viitor, inclusiv in tarile cu un sistem de educatie clasic, unde statul are rolul dominant in proiectare si sustinerea procesului de invatamant, mai ales ca urmare a lipsei de comunicare intre sectorul privat, principalul beneficiar al produsului sistemului educational (cel care angajeaza absolventul sistemului de invatamant), si sectorul public. Aceasta lipsa de comunicare/colaborare a condus la imposibilitatea incorporarii imediate a proaspatului absolvent in procesul de productie (angajatorii care se plang de lipsa unor cunostinte practice a absolventilor).

In aceste conditii, statul se va simti obligat sa includa sectorul privat in actul de mamagement al sistemului educational, pentru ca acesta sa il poata adapta la nevoile sale reale, ceea ce ar conduce, implicit, la o absorbtie mult mai mare a absolventilor de catre piata de munca (ce apartine in mare parte sectorului privat) si reducerea somajului in randul tinerilor cu varsta de pana in 35 de ani.

]]>

Opinii cu privire la Legea parteneriatului public-privat

SCPA Ceparu si Irimia

In data de 1 noiembrie a.c. urmeaza sa intre in vigoare Legea Parteneriatului Public Privat, respectiv Legea nr. 178 din data de 01 octombrie 2010, publicata in data de 5 octombrie.

Mediile de specialitate au primit cu reticenta noul act normativ, mai ales ca urmare a criticilor formulate de Administratia Prezidentiala, desi reglementarea domeniului parteneriatului public-privat a fost indelung asteptata de marii actori din sectorul privat (in special firmele ce activeaza pe piata constructiilor), care, afectati de criza financiara, asteptau noi oportunitati de lansare a unor proiecte pe termen lung, finantate din fonduri publice.

Consultantii critica suprapunerea noii legi cu O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii,care reprezinta o transpunere a legislatiei comunitare in dreptul intern. Critica este sustinuta de prevederile art. 44 din noul act normativ, conform carora „In cazul în care se îndeplinesc condiţiile unui proiect de parteneriat public-privat şi nu se încalcă interese de ordin public, dispoziţiile prezentei legi pot fi aplicate şi în cazul activităţilor relevante definite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.34/2006, cu modificările şi completările ulterioare – Cap.VIII – Contracte sectoriale, Secţiunea 1 – Activităţi relevante.” Specialistii reclama lipsa unor prevederi care sa stabileasca cu claritate cazurile in care sunt aplicabile prevederile Legii parteneriatului public privat si cazurile care intra sub incidenta O.U.G. 34/2006.

De asemenea, publicarea in sistemul Electronic de Achizitii Publice (SEAP) a anuntului de intentie a unui parteneriat public-privat (conform art. 24 din Lege) poate crea confuzie pe piata, ca urmare a neoperarii distinctiei dintre regimul juridic general prevazut de OUG. nr. 34/2006 si cel derogatoriu, prevazut de noul act normativ. Conform opiniei specialistilor in domeniul achizitiilor publice, acest sistem de informare publica este destinat exclusiv asigurarii publicitatii procedurilor de atribuire reglementate de o directiva a Comisiei Europene si transpusa prin O.U.G. nr. 34/2006, “iar utilizarea sa in alte scopuri poate constitui o masura de natura a contraveni dreptului comunitar”, fapt pentru care este necesar sa se stabileasca o alta modalitate de publicitare a initiativelor in acest domeniu, diferita de SEAP.

Reprezentantii mediului de afaceri si-au exprimat nemultumirea si cu privire la eliminarea transparentei in procesul de selectie a partenerului privat de catre institutia/organismul  initiator al unui astfel de parteneriat, considerand ca procedura negocierii nu face decat sa creasca puterea discretionara a partenerului public atat cu privire la criteriile de selectie aplicabile, cat si cu privire la aprecierea negocierilor.

Art. 14 al noului act normativ stabileste clar etapele necesar a fi parcurse pentru incheierea unui parteneriat public privat, dar nu stabileste criterii de evaluare:

a) iniţierea proiectului de parteneriat public-privat prin publicarea anunţului de intenţie de către partenerul public;

b) analiza şi selecţia preliminară a unor investitori privaţi, premergătoare încheierii acordului de proiect care este în sarcina partenerului public;

c) negocierea este etapa prin care autoritatea publică derulează consultări cu investitorii privaţi selectaţi şi negociază clauzele contractuale, inclusiv valoarea investiţiei, perioada de derulare a contractului de parteneriat public-privat, cu investitorii selectaţi;

d) încheierea contractului de parteneriat public-privat.

Criticile privind inexistenta unor criterii transparente si clare care sa asigure corectitudinea procedurii de selectie si negociere ar putea fi rezolvate prin adoptarea unor norme metodologice care sa stabileasca in amanunt modalitatea de evaluare a potentialilor parteneri privati, fara a lasa institutiei/entitatii publice libertatea de a-si alege partenerul pe criterii subiective si fara a tine cont de eficienta economica a proiectului.

Desi actul normativ a fost considerat ca fiind departe de a crea un mecanism de acordare a contractelor transperent si accesibil tuturor, incalcand principiul nediscriminarii (desi este invocat in art.3), acesta este in vigoare si urmeaza a fi aplicat. Singura modalitate de remediere a problemelor invocate de potentialii beneficiari este adoptarea unor norme de aplicare a legii care sa completeze si sa corecteze aceste lacune/inadvertente juridice.

Normele metodologice ale Legii nr.178/2010 urmeaza a fi publicate in jurul datei de 1 decembrie a.c., fapt pentru care vom continua analiza noului cadrul legislativ al parteneriatului public privat dupa completarea  actului normativ.

]]>

Decizie CNSC

SCPA Ceparu si Irimia

Termen de raspuns la solicitarea de clarificari. Contestatie proces-verbal al sedintei de deschidere. Nivel satisfacator al concurentei. Numar minim de ofertanti.

Prin contestaţia înregistrată la CNSC cu nr. …………………………………..din 11.12.2006, depusă de ………………………………….., cu sediul în ………………………………….., înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. ………………………………….., CUI ………………………………….., împotriva procesului verbal de deschidere nr. …………………………………../07.12.2006, emis de …………………………………..S.A.-SUCURSALA ………………………………….., în calitate de autoritate contractantă, în cadrul procedurii de atribuire prin licitaţie deschisă a contractului de servicii în vederea elaborării documentaţiei de proiectare în faza SF „Sistem de monitorizare trafo integrat în intranet pentru supraveghere centralizată on-line, continuă a evoluţiei parametrilor funcţionali ai unităţilor de transformare, din cadrul ST …………………………………..” Cod CPSA 7420.31 şi totodată elaborarea Caietului de sarcini cu specificaţiile tehnice necesare achiziţie de echipamente, s-a solicitat anularea procesului verbal sus menţionat.

În baza documentelor depuse de părţi, CONSILIUL NAŢIONAL DE SOLUŢIONARE A CONTESTAŢIILOR DECIDE:

Se respinge ca nefondată contestaţia formulată de ………………………………….., cu sediul în ………………………………….., în contradictoriu cu …………………………………..S.A – SUCURSALA ………………………………….., cu sediul în ……………………………………

Împotriva prezentei decizii se poate formula plângere în termen de 10 zile de la comunicare.

MOTIVARE

În luarea deciziei s-au avut în vedere următoarele:

Prin contestaţia formulată şi precizată, ………………………………….., în calitate de participant la procedura de atribuire prin licitaţie deschisă a contractului de servicii având ca obiect elaborarea documentaţiei de proiectare în faza SF „Sistem de monitorizare trafo integrat în intranet pentru supraveghere 2 centralizată on line, continuă a evoluţiei parametrilor funcţionali ai unităţilor de transformare, din cadrul ST …………………………………..” Cod CPSA 7420.31 şi totodată elaborarea Caietului de sarcini cu specificaţiile tehnice necesare achiziţie de echipamente, a criticat faptul că autoritatea contractantă nu a procedat la etapa de deschidere a ofertelor, la anularea procedurii de atribuire, deoarece s-a depus ofertă de către un singur ofertant.

În motivarea contestaţiei, ………………………………….., arată că, a depus ofertă la sediul autorităţii contractante, după expirarea termenului stabilit de aceasta, respectiv la data de 07.12.2006 ora 12,00. Depăşirea termenului de depunere a ofertelor s-a datorat nerespectării de către autoritatea contractantă a dispoziţiilor art. 79 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 care reglementează termenul de transmitere a răspunsului la clarificări. Faţă de depunerea unei singure oferte în termen, respectiv a ofertei S.C. …………………………………..S.R.L., contestatoarea apreciază că se impunea anularea procedurii şi reluarea acesteia ulterior. De asemenea, contestatoarea face vorbire de proceduri de atribuire organizate anterior de autoritatea contractantă, care vizau atribuirea şi a contractului pentru care s-a organizat procedura din data de 07.12.2006, proceduri care au fost însă anulate din diverse motive. În dovedirea celor afirmate, …………………………………..a depus, în copie, procesul verbal nr. …………………………………../07.12.2006.

Prin punctul de vedere înregistrat la C.N.S.C. sub nr. …………………………………../14.12.2006, autoritatea contractantă precizează faţă de cele invocate prin contestaţie că a publicat anunţ de participare pentru atribuirea contractului din prezenta cauză, în Monitorul Oficial, Partea a VI a, nr. …………………………………../17.11.2006, în urma căruia au achiziţionat documentaţia de atribuire un număr de patru operatori economici. La data de 29.11.2006, unul dintre operatorii economici a solicitat o clarificare (adresa nr. …………………………………../29.11.2006), la care autoritatea contractantă susţine că a răspuns prin adresa               nr. …………………………………../29.11.2006, cu respectarea termenului prevăzut la art. 78 alin. 1.

Referitor la oferta depusă de ………………………………….., autoritatea contractantă arată că, aceasta a depus ofertă după expirarea termenului stabilit, motiv pentru care comisia de evaluare a decis nedeschiderea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. 1 şi 3 din H.G. nr. 925/2006, aspect consemnat în procesul verbal de deschidere.

Faţă de susţinerea contestatoarei conform căreia procedura de atribuire trebuie anulată deoarece s-a depus o singură ofertă, autoritatea contractantă precizează că

procedura de atribuire se afla la fază evaluarii ofertelor, urmând a fi continuată după soluţionarea contestaţiei de C.N.S.C.

Cu privire la istoricul procedurii, autoritatea contractantă apreciază că acesta nu face obiectul prezentei contestaţii. Pe fondul cauzei, …………………………………..S.A. – SUCURSALA ………………………………….., solicită respingerea contestaţiei ca netemeinică şi nelegală.

În dovedirea celor afirmate, autoritatea contractantă a depus adresa                                  nr. …………………………………../29.11.2006, procesul verbal nr. …………………………………../07.12.2006, plic ofertă întârziată A, plic ofertă întârziată B, anunţul de participare. Materialul probator a fost completat prin depunerea cu adresa nr. …………………………………../17.01.2007, în copie conformă cu originalul, a documentelor aflate la dosarul achiziţiei publice.

Faţă de cele de mai sus, Consiliul constată următoarele:

La data de 16.01.2006, autoritatea contractantă a transmis spre publicare în Monitorul Oficial, anunţul de intenţie pentru atribuirea contractului de servicii în vederea elaborării documentaţiei de proiectare în faza SF „Sistem de monitorizare trafo integrat în intranet pentru supraveghere centralizată on-line, continuă a evoluţiei parametrilor funcţionali ai unităţilor de transformare, din cadrul ST …………………………………..” Cod CPSA 7420.31 şi totodată elaborarea Caietului de sarcini cu

specificaţiile tehnice necesare achiziţie de echipamente. Anunţul de participare a fost transmis spre publicare de către autoritatea contractantă, la data de 10.11.2006 şi a apărut în Monitorul Oficial nr. …………………………………../17.11.2006. Documentaţia de atribuire a fost ridicată de un număr de patru operatori economici, printre care şi contestatoarea. La data de 29.11.2006, autoritatea contractantă a primit din partea S.C. …………………………………..S.R.L., o solicitare de clarificare, solicitare la care a răspuns la data de 04.12.2006, prin adresa nr. ………………………………….., transmisă către toţi ofertanţii.

Termenul limită de depunere a ofertelor a fost stabilit pentru data de 07.12.2006 ora 11,00, deschiderea ofertelor urmând să aibă loc la aceeaşi dată, ora 12,00. Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezultă că …………………………………..a depus oferta la ora 12,00, depăşind astfel termenul limită fixat. De altfel, contestatoarea recunoaşte faptul că nu s-a încadrat în termenul stabilit pentru depunerea ofertelor.

În ceea ce priveşte clarificarea solicitată autorităţii contractante de către ofertantul S.C. …………………………………..S.R.L., Consiliul constată următoarele:

Prin adresa nr. …………………………………../29.11.2006, înregistrată la sediul autorităţii contractante sub nr. …………………………………../29.11.2006, S.C. …………………………………..S.R.L. a solicitat o clarificare cu privire la documentaţia de atribuire. În conformitate cu prevederile art. 78 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările ulterioare, autoritatea contractantă are obligaţia de a răspunde la solicitarea de clarificări, într-o perioadă care nu trebuie să depăşească, de regulă, 3 zile lucrătoare de la primirea unei astfel de solicitări.

Din înscrisurile depuse la dosar, se constată că, autoritatea contractantă a transmis răspunsul la clarificări în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea solicitării, respectiv la data de 04.12.2006. În ceea ce priveşte nerespectarea de către autoritatea contractantă a obligaţiei de a transmite răspunsul la clarificări cu cel puţin 6 zile înainte de data limită de depunere a ofertei, se constată că S.C. …………………………………..S.R.L. a pus autoritatea contractantă în imposibilitatea de a respecta termenul de 6 zile, situaţie în care devin incidente prevederile art. 79 alin. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 cu modificările ulterioare. Conform articolului menţionat, în cazul în care operatorul economic nu a transmis solicitarea de clarificare în timp util, punând astfel autoritatea contractantă în imposibilitatea de a respecta termenul prevăzut la alin.1, aceasta din urmă are totuşi obligaţia de a răspunde la solicitare în măsura în care perioada necesară pentru elaborarea şi transmiterea răspunsului face posibilă primirea acestuia de către operatorii economici, înainte de data limită de depunere a ofertelor.

Faţă de situaţia de fapt constatată şi dispoziţiile legale enunţate, nu poate fi reţinută nicio culpă a autorităţii contractante cu privire la transmiterea răspunsului la clarificări, motiv pentru care susţineterile contestatoarei cu privire la acest aspect sunt nefondate. Potrivit art. 33 alin.3 din H.G. nr. 995/2006, în cadrul şedinţei de deschidere, autoritatea contractantă are obligaţia de a respinge ofertele depuse după data şi ora limită de depunere sau la o altă adresă decât cea din anunţul de participare, ori care nu sunt însoţite de garanţia de participare. Pe cale de consecinţă, în prezenta speţă, se reţine că autoritatea contractantă a procedat în mod corect la respingerea ofertei contestatoarei care a fost depusă oferta, după cum singură afirmă, după momentul limită stabilit.

În conformitate cu prevederile art. 209 alin.1 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are dreptul de a anula procedura de atribuire dacă nu a fost posibilă asigurarea unui nivel satisfăcător al concurenţei, respectiv numărul de operatori economici este mai mic decât cel minim prevăzut, pentru fiecare procedură, prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă.

Din analiza dispoziţiilor legale care reglementează procedura de atribuire prin licitaţie deschisă, se constată că legiuitorul nu a stabilit un număr minim de oferte

corespunzătoare, sub care autoritatea contractantă să fie obligată să anuleze procedura de atribuire. Aşadar depunerea unei singure oferte, este de natură a conduce la derularea procedurii de atribuire şi la atribuirea contractului.

Pentru considerentele de mai sus, în conformitate cu prevederile art. 278 alin. 5 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările ulterioare, Consiliul urmează a respinge contestaţia ca nefondată.

]]>

Cursuri sustinute de avocati din cadrul SCPA CEPARU si IRIMIA

– 23 noiembrie 2010, orele 14-17  – Curs Baroul Bucuresti. Tematica: Parteneriat public-privat versus achizitii publice in lumina noilor dispozitii legale. Lectori: Avocat Florin Irimia si Avocat Beatrice Ilioiu]]>

Parteneriatul Public – Privat, ultimele doua prezentari de la conferinta din septembrie 2010

David H. Jarrett – The Consultant’s Role Erich Mascheker – A strong local partner for realizing infrastructure projects in Romania]]>