Achizitiile publice in vremuri de criza

Avocat Adrian Ceparu

Articol aparut in revista Business Magazin

Preocuparea pentru sistemul achizițiilor publice în România a devenit în acest an extrem de vizibilă, având în vedere și ponderea pe care o reprezintă acest segment economic, respectiv 20% din PIB-ul național și 16% din media constantă a PIB-ului european.

Aceasta înseamnă aproximativ 20 de miliarde de euro din economia națională, bani publici, prin care se derulează procedurile de achiziții publice.

Deci, o sumă generoasă de bani pusă la dispoziția operatorilor economici interesați să participe la licitații.

Aria de cuprindere a achizițiilor publice este variată și merge până la domenii de interes național cum ar fi: infrastructură – indiferent că vorbim de cea rutieră, feroviară, fluvială, aeriană ș.a. – și până la cea de interes public unde avem sectorul medical, administrativ,învățământ etc.

Toate aceste domenii implică cheltuirea banului public, având ca final, pe de-o parte distribuirea resurselor statului, iar pe de altă parte interesul oamenilor de afaceri aflați într-o luptă continuă pentru accesarea acestor resurse. Așadar, achizițiile publice sunt teritoriul unde găsim cel mai bine reprezentat interesul public alături de cel privat.

Totu-i bine și frumos numai că, în această întâlnire, care este perfect legală, reprezentarea interesului cetățeanului, adică al contribuabilului român, nu este întotdeauna una de cel mai bun augur.

În vreme de criză, economia nu se oprește, este la fel de vie, la fel de supusă transformărilor și poate de aceea la fel de susceptibilă de modernizare.

Într-un atare context economic european și nu numai, alături de operatorii economici români vin în această competiție și firmele europene, aflate în căutare de noi piețe și oportunități pentru activitățile lor, dar care au și un aport de know-how.

Astfel, avem și o competiție mai acerbă în accesarea fondurilor publice, deci vedem nu numai avantajele integrării europene dar și altfel de implicații pe care ea le-a adus mediului de afaceri autohton. Achizițiile publice sunt astăzi adevărate oportunități de afaceri pentru întreaga lume.

De aici se naște întrebarea “pe când și oamenii de afaceri români vor merge să participe la licitații în comunitatea europeană, având în vedere calitatea de membru cu drepturi depline a României?” sau de ce nu și în alte zone ale lumii cum ar fi, mă gândesc, la țările vecine: Georgia, Armenia, Ucraina, Republica Moldova, Kazastan, Afganistan etc.

Astăzi, Uniunea Europeană (UE) este interesată să acționeze pentru reglementarea domeniului achizițiilor publice în măsura în care acestea reprezintă, așa cum am arătat la început, un procent important din PIB-ul statelor membre.

Interesul UE este dovedit prin politica intensivă a fondurilor structurale alocate pentru finanțarea lucrărilor de infrastructură în țările aflate în întârziere, printre care se numără și România. Necesitatea unor reguli comune în domeniul achizițiilor publice este indiscutabilă pentru buna funcționare a pieței europene.

Astfel, prin reglementarea acestei materii trebuie să se asigure libera concurență între societățile comerciale din țările membre UE și egalitatea de tratament fără discriminare în funcție de criterii de naționalitate.

În UE s-a încercat pentru prima dată reglementarea achizițiilor publice în perioada anilor ’70. Această primă legiferare a domeniului s-a dovedit a fi însă un mare eșec. Un al doilea val de directive europene în această materie a urmat între anii 1989-1993, iar cel mai recent efort de regularizarea a achizițiilor publice a avut loc în anul 2004. Acest ultim pachet legislativ comunitar a avut drept obiectiv simplificarea directivelor europene existente în materie de achiziții publice, modernizarea normelor legale în domeniu și adaptarea acestora unei administrații moderne. Aceste norme rezultate din proiectele legislative, inițiate încă din anul 2000, simplifică în mod special procedurile de achiziții publice efectuate prin mijloace electronice și lărgesc posibilitățile de dialog între autorități și ofertanți.

În paralel și în baza unei jurisprudențe a Curți de Justiție a Comunității Europene, inițiativa europeană din anul 2004 a avut drept scop să precizeze în ce măsură criteriile sociale și de protecție trebuie luate în considerare în procedurile de achiziții publice.

Principalele norme europene aplicabile în materie sunt Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene și Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene.

Aceste două directive au fost transpuse în legislația noastră prin adoptarea O.U.G. nr.34/2006 – privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

Legislația română transpune în mare parte regulile și principiile stabilite de dreptul european în materie de achiziții publice. Independent de stadiul armonizării dreptului român cu cel comunitar, aplicarea normelor europene este obligatorie începând cu data integrării țării noastre în UE.

Totodată, există unele principii impuse de dreptul comunitar a căror aplicare este absolut obligatorie și nu permite nicio derogare. Printre cele mai importante amintim:

a) egalitatea de tratament – acest principiu impune ca “regulile jocului să fie cunoscute oricărui participant la procedurile de achiziții publice și să se aplice în mod uniform”. De exemplu sunt contrare acestui principiu acele dispoziții care rezervă contractele publice unor societăți în care statul deține o participare majoritară sau totală;

b) transparența – această exigență poate  fi îndeplinită prin orice mijloc. Important este ca autoritatea contractantă să garanteze un nivel de publicitate adecvat;

c) proporționalitatea – conform acestui principiu, orice măsură adoptată în cadrul oricărei proceduri trebuie să fie, în același timp, necesară și în concordanță cu scopul ce se urmărește a fi atins. Astfel, un stat membru UE nu poate solicita capacități tehnice, profesionale sau financiare disproporționate și excesive pentru selecția candidaților;

d) recunoașterea reciprocă – acest principiu comunitar statuează ca un stat membru să fie obligat să recunoască și să accepte produsele și serviciile furnizate de către operatorii economici dintr-un alt stat membru.

Toate aceste principii sunt, cel puțin la nivel declarativ, preluate de legislația română.

Principala provocare va rezida, astfel, în respectarea riguroasă și punerea în aplicare eficientă a normelor comunitare și naționale în materie de achiziții publice. Avantajele respectării acestor principii vor conduce spre achiziții transparente, atât de necesare, ducând astfel la dezvoltarea unui mediu de afaceri sănătos, concurență reală, stabilitate pentru mediu de afaceri etc.

În același timp, vom avea în România și o dezvoltarea unitară a tuturor regiunilor țării și, mergând poate la cel mai important deziderat, acela de separare naturală a economicului de politic, având ca rezultat final o rentabilitate a cheltuirii banului public, precum și mai multă eficiență și performanță economică pentru îndeplinirea îndatoririlor publice.

 

]]>

Finantarea afacerilor – Fonduri Europene

Finantarea afacerii 1.        Documentare proiecte de finatari nerambursabile:

  • Programe comunitare in diverse domenii de activitate si pe Tipuri de Fonduri Structurale.
  • Programe operationale si Instrumente structurale
  • Etape necesare pentru accesarea fonduri europene de finantare
  • Programe de finantare active in anul in curs si termenele limita de depunere a proiectelor
  • Mecanisme de accesare a fondurilor europene
2.        Pregatirea Cererilor de Finantare
  • Planificarea strategica si importanta ei – modele de plan strategic
  • Grile de evaluare pentru alegerea programelor de finantare
  • Planificarea financiara, cerintele financiare pentru solicitantul de fonduri, eligibilitatea solicitantului
  • Eligibilitate IMM-uri pentru obtinerea de fonduri europene
  • Modalitati de identificare si verificare a potentialilor parteneri in proiect
  • Stabilirea rolului unui partener intr-un proiect
  • Cum alegem un proiect de finantare, criterii de evaluare a proiectelor
  • Surse alternative de finantare a unui proiect
  • Credite pentru IMM-uri
  • Caracteristicile unui proiect determinat
  • Lista finantatorilor si criteriile de evaluare ale acestora
  • Linii de finantare active pe piata europeana
  • Fise de aplicatii
3.        Derularea si supervizarea proiectelor
  • Monitorizarea derularii proiectului, relatia cu finantatorul, criterii cantitative si calitative
  • Proceduri de formare a echipei, de lucru in echipa – fise de post, rapoarte de activitate, organigrama etc.
  • Modele de contracte agreate de finantatori
  • Formulare-tip pentru raportarea catre finantator
  • Liste de proiecte similare aprobate
  • Modele pentru completarea elementelor cererii de finantare
  • Modele de completare a bugetului proiectului
  • Modele de completare a matricei logice a proiectului
  • Auditul financiar, alegerea auditorului si reguli de auditare
4.        Raportarea catre finantatori
  • Alcatuirea rapoartelor narative si financiare, conditii specifice, termene
  • Documentatia atasata rapoartelor
5.        Sustenabilitatea proiectului
  • Documentatii necesare
  • Publicitatea proiectului
Consultanta fonduri structurale Fonduri structurale in urmatoarele domenii:
  • Dezvoltarea resurselor umane
  • Structuri regionale/locale de sprijinire a afacerilor
  • Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii serviciilor locale
  • Reabilitarea / modernizarea/ dezvoltarea infrastructurii educationale
  • Dezvoltarea turismului regional si local
  • Valorificarea resurselor turistice naturale cu respectarea cerintelor dezvoltarii durabile
Consultanta pentru realizarea de proiecte finantabile:
  • Pregatirea cererii de finantare
  • Derularea si supervizarea managementului de proiect
  • Raportarea catre finantatori
  • Eligibilitatea proiectelor
]]>

Parteneriatul public privat (PPP) – avantaje și dezavantaje

În practică, PPP se referă la o tranzacție ce presupune transferul de responsabilitate pentru furnizarea unui serviciu public sau pentru realizarea  unei investiții, din zona sectorului public, către sectorul privat, respectiv o companie privată, autoritatea publică competentă păstrând doar responsabilitatea politică, devenind partener la profit şi pierderi. Aici pot fi incluse structuri precum contractele de asociere în participaţiune, contractele de închiriere, contractele de leasing, contractele de joint-venture, contracte de proiectare şi construcţie etc. În esență, PPP asigura un serviciu de interes public în totalitate sau parțial, funcție de fondurile private atrase și utilizând know-how-ul sectorului privat. Pentru a se evita o confuzie între acești termeni, se consideră că deosebirea dintre PPP-uri şi modelul achiziţiei publice tradiţionale o reprezintă transferul riscurilor de construcţie, operare şi finanţare către sectorul privat. Peters[1] a formulat 5 caracteristici prin care se poate descrie un PPP:

  1. PPP implică doi sau mai mulţi actori (părţi) din care cel puţin unul din ei este o entitate publică;
  2. Fiecare din participanţi acţionează ca principal şi poate face tranzacţii în propriul beneficiu;
  3. Partenerii sunt implicaţi într-o relaţie de durată, ce asigură continuitate serviciilor;
  4. Fiecare actor trebuie să vină în parteneriat cu un aport material sau nematerial;
  5. Toţii actorii împart responsabilitatea pentru rezultat şi activităţi.
Schematic, structura unui contract PPP este prezentată in figura următoare: Figura nr. 1 Prezentare parteneriat public privatSchema de mai sus (figura nr. 1) arată că sectorul privat preia responsabilitatea coordonării şi managementul tuturor tranzacţiilor necesare în vederea furnizării la standarde optime a serviciului public.
[1] Peters, B. G., 1998, With a Little Help from our Friends: Public Private Partnership as Institutions and Instruments, in J. Pierre (ed.),  Partnerships in Urban Governance, MacMillan Press Ltd Pe scurt, avantajele PPP pot fi enumerate astfel:
  • Mai multă eficiență și performanță economică în îndeplinirea îndatoririlor  publice;
  • Posibilitatea demarării unui proiect fără obligația identificării de finanțări proprii preliminare integrale pentru finalizarea sa;
  • Promovarea comportamentului managerial;
  • Dezvoltarea parteneriatelor durabile și fiabile;
  • Posibilitatea reducerii costurilor;
  • Eliberarea sectorului public de unele probleme administrative.
Dezavantajele parteneriatului public privat Cu toate acestea, există și voci care critică această formă de colaborare, invocând unele dezavantaje pentru sectorul public, printre care pot fi enumerate: pierderea controlului asupra activităților concesionate, creșterea cheltuielilor publice necesare pentru crearea unui mecanism de control crescut din partea instituției publice implicate în parteneriat, imposibilitatea monitorizării atente a respectării drepturilor cetățeanului, mai ales în ceea ce privește calitatea serviciului oferit, crearea unei stări de dependență a sectorului public față de cel privat și nu în ultimul rând, gradul crescut de complexitate al contractelor ce reglementează o astfel de relație. De asemenea, se consideră că oricând există posibilitatea ca partenerul privat să intre în insolvență sau faliment, ceea ce poate conduce la întreruperea imtempestivă a serviciului oferit, cu efecte negative asupra cetățeanului beneficiar. Cu toate acestea, avantajele oferite de PPP justifică asumarea unor riscuri și din partea sectorului public, experiența dovedind că acest gen de colaborare a adus mai multe efecte benefice pe termen lung decât dezavanataje sau pierderi economice. ]]>

De ce să alegem parteneriatul public privat?

posibilitatea optimizării calității serviciilor publice – prin obligarea operatorilor privați de a veni cu soluții noi la prețuri scăzute – degrevarea bugetului instituțiilor publice de unele cheltuieli induse de asigurarea unor servicii – prin transferul acestora către zona privată, unde există soluții inovatoare în bugetarea uni proiect –  compensarea lipsei de strategie și inovație specifică sectorului public și, nu în ultimul rând, crearea unor oportunități de afaceri pentru mediul privat, mai ales în perioadele de criză economică. Unii analiști economici consideră la PPP este o relație contractuală în care ambii parteneri obțin beneficii maxime. În ceea ce privește valorificarea fondurilor publice, există opinii potrivit cărora, PPP asigură cea mai bună gestionare întrucât:

  • Riscul activităților derulate este transferat către partea contractantă care îl poate gestiona cel mai bine;
  • Efectuarea plăților se bazează pe criterii de performanță;
  • Dezvoltarea capacității sectorului public de a gestiona anumite probleme de interes comunitar prin atragerea expertizei comerciale și de management a sectorului privat, implicându-l, la nivel central, în proiecte comune;
  • Utilizarea contractelor pe termen lung, obligă ofertanții să se concentreze asupra costurilor totale aferente implementării întregului proiect și nu doar cu privire la capitalul de avans. Acest lucru poate conduce la mai multe propuneri  sau modele inovatoare, la costuri mai mici de implementare, dar cu standardele operaționale mai ridicate;
  • Se scurtează termenul de livrare/finalizare a unor bunuri/servicii de interes public.
]]>

Tipuri de Parteneriat public-privat

  • DBO – proiectare-construcţie-operare: un contract între autoritatea contractantă şi operatorul economic, în care proiectarea (începând cu faza de proiect tehnic), construcţia şi exploatarea – denumită si operare – sunt transferate operatorului economic pentru o perioada rezonabilă de timp;
  • DBFO – proiectare-construcţie-finanţare-operare: cea mai complexă relaţie contractuală realizată între autoritatea contractanta şi operatorul economic, în care operatorul economic îşi asumă sarcina proiectării, construcţiei, exploatării şi obţinerii, în totalitate sau în parte, a resurselor financiare necesare în vederea realizării acestor obiective,  pentru o anumită durată
  • BOT – construcţie-operare-transfer: un contract între autoritatea contractantă şi operatorul economic, în care operatorul economic îşi asumă construcţia, exploatarea şi întreţinerea unui bun public pe o anumită perioadă.
  • BOR – construcţie-operare-reînnoire: un contract între autoritatea contractantă şi operatorul economic, în care acesta din urma îşi asumă finanţarea, construcţia şi costurile pentru operarea, întreţinerea şi reînnoirea bunului public la perioade de timp rezonabile convenite în cadrul contractului,
  • ROT – reabilitare-operare-transfer: un contract între autoritatea contractantă şi operatorul economic, în care bunul public, deja creat este transferat celui din urmă în starea în care se află. Investitorul finanţează, reabilitează, operează şi întreţine bunul public pentru o  perioadă rezonabilă de timp.
  • ]]>

    Mijloace de incurajare a participarii IMM-urilor la procedurile de atribuire a contractelor de achizitie publica

    Avocat Florin IRIMIA

    Articol aparut in Revista de Achizitii publice

    Autoritatile contractante se plang frecvent de lipsa participarii operatorilor economici la procedurile de atribuire organizate. Desi contractele de achizitie publica prezinta un potential interes pentru multe societati comerciale, in special pentru intreprinderile mici si mijlocii (IMM), o mare parte dintre acestea nu doresc sa raspunda solicitarilor venite de la autoritatile publice. Unul dintre motivele lipsei de reactie consta in termenele de plata mult prea lungi. In aceasta situatie, autoritatile contractante ar trebui sa tina cont mai mult de problemele finaciare (lipsa lichiditatilor) operatorilor economici si, de asemenea, sa le provoace la performanta.

    Pornind de la acest deziderat, va propun sa identificam mijloacele care pot conduce la dinamizarea participarii IMM-urilor la procedurile de atribuire a contractelor de achizitie publica.

    Acordarea unui avans

    Foarte putine contracte de achizitie publica incheiate prevad posibilitatea platii in avans a lucrarilor care se vor executa, produselor care se vor furniza sau serviciilor care se vor presta. In aceste conditii, pentru indeplinirea obligatiilor contractuale, operatorii economici sunt nevoiti sa investeasca o anumita perioada de timp, inainte sa primeasca de la autoritatea contractanta pretul convenit. In actuala conjunctura economica, putine societati comerciale sunt capabile sa sustina, din fonduri proprii, o investitie initiala destul de importanta. Daca agentii economici ar avea cunostinta ca exista posibilitatea primirii unui avans, participarea la procedurile de achizitie publica ar fi, cu siguranta, mult mai activa. In ceea ce priveste cuantumul unui eventual avans, acesta trebuie sa fie stabilit in functie de fondurile de care poate dispune autoritatea contractanta.

    Foarte important este ca autoritatea contractanta sa cunoasca foarte bine posibilitatile financiare reale ale potentialilor ofertanti astfel incat modalitatile de plata sa fie corelate cu asteptarile concrete ale operatorilor economici.

    Provocarea la performanta

    Un alt mijloc de a dinamiza concurenta (si nu numai in ceea ce priveste micile societati comerciale), consta in punerea in instituirea unui sistem de prime pentru realizarea anticipata a obiectului contractului de achizitie publica, prime menite sa incite la performanta. De multe ori, autoritatilor contractante le este reprosat faptul ca sanctioneaza cu usurinta prin penalitati orice intarziere in executarea contractului de achizitie publica dar ca nu stiu sa recompenseze performanta prin acordarea de prime. Din pacate, desi acest instrument este posibil, el nu este inca utilizat in achizitiile publice.

    In concluzie, remarcam ca autoritatile contractante dispun de mijloace eficiente care sa provoace participarea intreprinderilor mici si mijlocii la procedurile de atribuire a contractelor de achizitie publica, fapt de natura  sa stimuleze concurenta si performanta. Trebuie insa sa se creeze o « cultura » a aplicarii acestor metode,  iar rezultatele pozitive nu vor intarzia sa apara.

    ]]>

    Procedurile de atribuire a contractelor de achizitii publice pe rolul instantelor de judecata- studii de caz (continuare)

    Avocat Florin IRIMIA

    Articol publicat in Revista de achizitii publice

    Reluam in acest numar al revistei prezentarea unei spete interesante intalnita in practica, speta referitoare la forma garantiei de participare la procedurile de atribuire a contractelor de achizitie publica.

    La sedinta de deschidere a ofertelor, un operator economic  a depus o scrisoare de garantie bancara care mentiona o valoare de 50% din cuantumul garantiei de participare stabilit prin documentatia de atribuire. In interiorul ofertei, printre documentele de calificare, ofertantul in cauza a anexat o declaratie pe propria raspundere conform careia se incadreaza in categoria intreprinderilor mici si mijlocii (IMM).

    Fara sa procedeze la deschiderea ofertei, comisia de evaluare a considerat ca oferta nu poate fi primita, avand in vedere ca garantia de participare nu a fost insotita de declaratia privind calitatea de IMM.

    In procesul verbal al sedintei de deschidere a ofertelor s-a mentionat ca oferta in cauza a fost respinsa pentru lipsa garantiei de participare in cuantumul solicitat prin documentatie.

    Aceasta sanctiune aplicata de catre comisia de evaluare a ofertelor este criticabila pentru  motivele pe care le vom expune in cele ce urmeaza.

    Potrivit dispozitiilor art. 33 alin. (3) din HG nr. 925/2006, «În cadrul şedinţei de deschidere nu este permisă respingerea niciunei oferte, cu excepţia celor care se încadrează într-una dintre următoarele situaţii:

    a) au fost depuse după data şi ora-limită de depunere sau la o altă adresă decât cele stabilite în anunţul de participare;

    b) nu sunt însoţite de garanţia de participare, în cuantumul, forma şi având perioada de valabilitate solicitate în documentaţia de atribuire».

    In completarea acestor prevederi, art. 36 alin. (1) din HG nr. 925/2006 « Oferta este considerată inacceptabilă în următoarele situaţii:

    a) se încadrează în categoria celor prevăzute la art. 33 alin. (3); […] ».

    Din coroborarea si interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca, in situatia in care se constata ca garantia de participare nu a fost depusa in forma si cuantumul mentionate in documentatia de atribuire, comisia de evaluare are dreptul de a respinge ca inacceptabila oferta aflata in aceasta situatie. Ca o situatie de exceptie, aceasta decizie de respingere poate fi adoptata chiar in cadrul sedintei de deschidere a ofertelor.

    In speta, ofertantul a depus garantia de participare in cuantum de 50% din valoarea precizata in fisa de date a achizitiei. Potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 346/2004, « Intreprinderile mici si mijlocii beneficiaza de reduceri cu 50% pentru criteriile legate de cifra de afaceri, de garantia pentru participare si de garantia de buna executie, cerute in achizitiile publice de produse, lucrari si servicii ». In temeiul acestor dispozitii, IMM-urile au dreptul de a depune o garantie de participare in cuantum redus la jumatate din valoarea solicitata de catre autoritatea contractanta. Aceasta facilitate opereaza cu conditia depunerii unei declaratii pe propria raspundere conform careia ofertantul indeplineste conditiile de incadrare in categoria IMM-urilor.

    Potrivit HG nr. 925/2006, garantia de participare se prezinta in original, in cuantumul si pentru perioada prevazuta in documentatia de atribuire, cel mai tarziu la data si ora stabilite pentru deschiderea ofertelor (art. 86 din HG nr. 925/2006).

    In cazul prezentat, aceste dispozitii au fost interpretate restrictiv de catre comisia de evaluare, in sensul ca nu se poate considera ca valabila garantia de participare in cuantum de 50% decat insotita de declaratia privind calitatea de IMM, declaratie care trebuie prezentata separat de oferta.

    Aceasta interpretare denota o rigurozitate excesiva din partea autoritatii contractante, avand in vedere ca nicio dispozitie legala nu impune prezentarea declaratiei privind calitatea de IMM separat de plicul care contine oferta. In speta noastra, desi reprezentantul ofertantului a comunicat comisiei de evaluare a ofertelor ca declaratia in cauza se afla in interiorul ofertei, membrii comisiei au refuzat sa verifice veridicitatea acestor afirmatii.

    Consideram ca, autoritatea contractanta avea posibilitatea sa deschida oferta si sa verifice existenta declaratiei in cauza. Chiar si in situatia in care aceasta nu exista, erau incidente dispozitiile art. 78 din HG nr. 925/2006 conform carora comisia de evaluare are obligatia, ca ulterior deschiderii ofertelor, sa stabileasca care sunt clarificarile si completarile formale sau de confirmare necesare pentru evaluarea ofertei.

    Astfel cum prevede art. 84 din HG nr. 925/2006, « Garanţia de participare se constituie de către ofertant în scopul de a proteja autoritatea contractantă faţă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al acestuia pe întreaga perioadă derulată până la încheierea contractului de achiziţie publică sau a acordului-cadru ». Prin urmare, important pentru autoritatea contractanta este sa se protejeze, in viitor, pe parcursul derularii procedurii de atribuire, impotriva unor riscuri derivate dintr-un posibil comportament inadecvat al ofertantului. Intentia legiuitorului nu a fost nicidecum aceea de a sanctiona faptul ca declaratia de IMM nu se afla in acelasi loc cu garantia de participare, respectiv in exteriorul ofertei de participare. Esential este ca ofertantul sa dovedeasca ca indeplineste conditiile de incadrare in categoria IMM-urilor, fapt care ii permite sa beneficieze de reducerea garantiei de participare. Iar confirmarea statutului de IMM se poate realiza si ulterior depunerii ofertelor, ca urmare a verificarii documentelor de calificare a ofertantului si chiar prin completarea acestora.

    Prin urmare, solutia respingerii ofertei in cadrul sedintei de deschidere a ofertelor, fara efectuarea unor verificari privind calitatea de IMM a ofertantului, reprezinta o masura excesiva si formalista care contravine spiritului legislatiei aplicabile in domeniul atribuirii contractelor de achizitie publica.

    ]]>

    Procedurile de achizitie publica prin mijloace electronice castiga teren

     Avocat Florin IRIMIA

    Prin Hotararea de Guvern nr. 167/03.03.2010, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 154 din 10.03.2010, s-au modificat Normele de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publică prin mijloace electronice din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Aceste norme au fost initial aprobate prin Hotararea Guvernului  nr. 1.660/2006 si modificate succesiv in martie 2008 si aprilie 2009.

    Principala modificare care intervine ca urmare a intrarii in vigoare a recentelor dispozitii consta in majorarea de la 20% la 40% a procentului de utilizare a mijloacelor electronice pentru aplicarea procedurilor de atribuire si pentru realizarea achizitiilor directe.

    De asemenea, se specifica ca tariful de participare aplicat operatorilor economici care utilizeaza mijloacele electronice se face venit la bugetul de stat, iar nu la bugetul operatorului SEAP astfel cum se intampla anterior.

    Modificarile sunt binevenite in masura in care maresc gradul de transparenta in desfasurarea procedurilor de atribuire a contractelor de achizitii publice. Avand insa in vedere ca, pana in prezent, autoritatile contractante nu s-au conformat obligatiei de a desfasura 20% din procedurile de atribuire prin mijloace electronice, este putin probabil ca noul prag de 40% sa fie atins in viitorul imediat.

    ]]>

    Participarea, in calitate de ofertanti distincti, a doua societati care apartin aceluiasi grup, la o procedura de atribuire

    Avocat Florin IRIMIA

    Articol publicat in Revista de achizitii publice

    Este posibil ca doua societati care fac parte din acelasi grup sa concureze la o procedura de atribuire a unui contract de achizitie publica? Intrebarea este mai mult decat interesanta, in masura in care se afla la granita intre dreptul concurentei si libera concurenta.

    Raspunsul a fost oferit de catre Curtea de Justitie a Comunitatii Europene (CJCE), printr-o decizie din 19 mai 2009 (Assitur Srl c. Camera di Commercio, Industria, Artigianato e Agricoltura di Milano, cauza C-538/07).

    Curtea de justitie de la  Luxembourg  a firmat ca grupurile de firme pot sa imbrace forme si obiective variabile care nu exclud neaparat ca societatile controlate sa beneficieze de o anumita autonomie in politica lor comerciala si in activitatile economice, in special in materie de participare la procedurile de atribuire a contractelor de achizitie publica. Astfel, in opinia CJCE, raporturile dintre societatile membre ale aceluiasi grup pot fi stabilite prin dispozitii speciale (de ordin contractual, de exemplu), astfel incat sa garanteze atat independenta cat si confidentialitatea in cazul elaborarii unor oferte simultane de participare la o procedura de atribuire.

    In acest context, Curtea afirma ca autoritatea contractanta trebuie sa analizeze cu atentie daca raportul de control dintre cele doua societati a exercitat o influenta asupra continutului celor doua oferte. Constatarea unei astfel de influente (indiferent de forma de manifestare) este suficienta pentru excluderea din procedura de atribuire a celor doua societati in cauza.

    In schimb, precizeaza CJCE, simpla existenta a unui raport de control intre societatile care fac parte din acelasi grup, sub forma proprietatii sau a detinerii unui numar de voturi, nu este suficienta pentru ca autoritatea contractanta sa excluda automat din procedura de atribuire ofertantii in cauza, fara sa verifica daca un astfel de raport are o incidenta concreta asupra continutului ofertelor de participare.

    In practica, aceasta inseamna ca autoritatea publica trebuie sa depuna toate diligentele pentru a verifica daca societatile apartinand aceluiasi grup au avut sau nu posibilitatea sa se influenteze reciproc la intocmirea ofertelor. In caz de suspiciune, autoritatea contractanta va deschide ofertele depuse de catre ofertantii in cauza  si va analiza continutul acestora, inainte de a adopta o decizie de respingere sau de admitere a ofertelor.

    Aceasta decizie a instantei europene este foarte utila si pentru autoritatile publice din Romania, in masura in care ajuta la interpretarea dispozitiilor art. 46 alin. (2) din OUG nr. 34 conform caruia  « Întreprinderile afiliate au dreptul de a participa în cadrul aceleiaşi proceduri de atribuire, dar numai în cazul în care participarea acestora nu este de natură să distorsioneze concurenţa ».

    ]]>

    Se mai poate contesta o procedura de atribuire atunci cand au expirat termenele de contestatie ?

    Avocat Florin IRIMIA

    Articol publicat in Revista de achizitii publice

    Curtea de Justitie a Comunitatii Europene (CJCE) a reafirmat, intr-o decizie recenta din 21 ianuarie 2010, ca dreptul comunitar al achizitiilor publice este intotdeauna superior dreptului national al statelor membre. Astfel, un ofertant respins dintr-o procedura de atribuire, chiar daca a utilizat sau nu caile nationale de atac, are posibilitatea- daca apreciaza ca legislatia europeana nu a fost respectata, sa sesizeze Comisia europeana pentru ca aceasta sa introduca o actiune in fata CJCE pentru sanctionarea unui stat membru. Iar aceasta posibilitate exista chiar si in situatia in care termenele de contestatie prevazute de dreptul national.

    Interesul local nu este suficient pentru a se putea deroga dreptului european al achizitiilor publice

    In litigiul care a avut ca parti Comisia europeana si Germania, judecatorul comunitar a reamintit mai intai que tratarea si eliminarea deseurilor este un subiect de interes local, fapt care justifica ca deseurile « sa fie eliminate pe cat posibil cat mai aproape de locul de productie ». Totusi, un astfel de motiv nu poate sustrage o autoritate contractanta de la obligatiile care decurg din aplicarea directivelor europene. Astfel, a retinut CJCE, niciun motiv de oportunitate nu poate justifica lipsa aplicarii unei proceduri de achizitie publica la nivel european. Nu are importanta daca executia contractului de achizitie publica are loc pe plan local, autoritatea contractanta trebuie sa respecte legislatia europeana in materie de atribuire a contractelor de achizitie publica si sa lanseze o procedura de cerere de oferte atunci cand valoarea estimata a contractului depaseste pragul european (fixat de la 1 ianuarie 2010 la 193.000 euro pentru contractele de servicii atribuite de colectivitatile teritoriale).

    Comisia Europeana ramane competenta chiar si in situatia in care caile de atac interne sunt inchise

    Comisia europeana este gardianul bunei aplicari a tratatelor europene, fiind singura competenta pentru a exercita o actiune in justitie impotriva unui stat membru care nu respecta dreptul comunitar in domeniul achizitiilor publice, chiar si in situatia in care termenele de contestatie au expirat.

    Astfel, judecatorul european deschide o ultima cale de atac pentru operatorii economici care doresc sa conteste legalitatea unei proceduri de atribuire a unui contract de achizitie publica. Totusi, aceasta procedura este limitata : Comisia europeana este singura competenta sa decida oportunitatea intentarii unei actiuni in justitie destinata sanctionarii statutului presupus a fi vinovat de incalcarea reglementarilor europene in materie de achizitii publice.

    ]]>