Pastila de logică. Primul pas în achiziții publice: însușirea principiilor și a definițiilor.

Daniel JURJ – Vicepreşedinte AEXA

Revista AEXA – iunie 2016

Motto: Nu e nevoie să reinventăm roata!

           Trebuie doar să știm cum să o învârtim!

Scopul legii achizițiilor publice îl constituie asigurarea cadrului legal necesar pentru a realiza, pe baze principiale, achiziţionarea de bunuri, servicii şi lucrări în condiţii de eficienţă economică şi socială (art. 2 alin. (1) din Legea nr. 98/2016).

Prin urmare, primul pas pentru realizarea achizițiilor publice în condiții de eficiență economică și socială, cu respectarea cadrului legal, este necesară însușirea principiilor și a semnificației termenilor și expresiilor utilizate în descrierea regulilor care guvernează achizițiile publice, pentru a se evita neînțelegerea și nerespectarea întocmai a acestora, ca rezultat al interpretării eronate a termenilor și expresiilor.

Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică şi a organizării concursurilor de soluţii sunt:

1. a) nediscriminarea;

2. b) tratamentul egal;

3. c) recunoaşterea reciprocă;

4. d) transparenţa;

5. e) proporţionalitatea;

6. f) asumarea răspunderii.

Acestora li se adaugă și principiul evitarea conflictului de interese, conform Strategiei naționale privind achizițiile publice aprobată prin H.G. nr. 901/2015.

Chiar daca Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice doar enumeră principiile, definiția acestora o regăsim în Strategia națională privind achizițiile publice, după cum urmează:

Nediscriminarea și tratamentul egal – reprezintă asigurarea condițiilor de manifestare a concurenței reale, prin stabilirea și aplicarea, în orice etapă a derulării procedurii de atribuire, de reguli, cerințe și criterii identice pentru toți operatorii economici, inclusiv prin protejarea informațiilor confidențiale atunci când este cazul, pentru ca oricare dintre operatori să poată participa la atribuirea contractului și să beneficieze de șanse egale de a deveni contractanți (furnizori de produse, prestatori de servicii sau executanți de lucrări).

Recunoașterea reciprocă – constă în acceptarea produselor, serviciilor, lucrărilor oferite în mod licit pe piața Uniunii Europene, a diplomelor, certificatelor, a altor documente, emise de autoritățile competente din alte state, precum și a specificațiilor tehnice, echivalente cu cele solicitate la nivel național.

Transparența – înseamnă aducerea la cunoștința publicului a tuturor informațiilor referitoare la atribuirea contractului de furnizare de produse, servicii și lucrări.

Proporționalitatea – reprezintă asigurarea corelației între necesitatea beneficiarului, obiectul contractului de achiziție publică și cerințele solicitate a fi îndeplinite. În acest sens, beneficiarul trebuie să se asigure că, în cazul în care sunt stabilite cerințe minime de calificare, acestea prezintă relevanță și/sau nu sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului atribuit.

Eficiența utilizării fondurilor – reprezintă atribuirea contractelor de achiziție pe baze competiționale și utilizarea unor criterii de atribuire care să reflecte avantajele de natură economică ale ofertelor în vederea obținerii raportului optim între calitate și preț, inclusiv prin luarea în considerare a obiectivelor sociale, etice și de protecție a mediului.

Asumarea răspunderii – este determinarea clară a sarcinilor și atribuțiilor persoanelor responsabile cu achizițiile publică, urmărindu-se asigurarea profesionalismului, imparțialității și independenței deciziilor adoptate pe parcursul derulării acestui proces.

Evitarea conflictului de interese – pe parcursul aplicării procedurilor de atribuire, achizitorul are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situațiile de natură să determine apariția unui conflict de interese și/sau manifestarea concurenței neloiale.

Pe lângă respectarea principiilor, conform Strategiei pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020 şi constituirea Comitetului naţional pentru coordonarea implementării Strategiei pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020, aprobata prin H.G. 909/2014, achizițiile publice, ca și activitate a administrației publice, trebuie să urmărească și promovarea bunelor practici şi a inovării în administraţia publică şi încurajarea schimbului de experienţă şi a networking-ului între instituţiile şi autorităţile publice.

Considerăm să înțelegem prin termenul Networking –  crearea de reţele destinate schimbului de informaţii şi de bune practici între autoritățile contractante.

Strategia pentru consolidarea administraţiei publice 2014-2020 propune o abordare bazată pe patru direcţii de acţiune care vor viza:

1. introducerea de mecanisme moderne de comparare a performanţei în administraţie şi de acordare de sprijin reciproc pentru învăţarea din bune practici;

2. colaborarea cu mediul academic şi de cercetare pentru identificarea de concepte şi metode inovative aplicabile administraţiei publice;

3. organizarea de acţiuni de promovare a bunelor practici, a inovării şi networking-ului în administraţia publică;

4. elaborarea de materiale suport pentru promovarea bunelor practici şi a inovării în administraţia publică.

Abordarea strategică pentru consolidarea administrației publice presupune atât dezvoltarea şi implementarea unor mecanisme prin care să se realizeze compararea şi ierarhizarea performanţei obţinute de autorităţile şi instituţiile publice în realizarea activităţilor şi în furnizarea anumitor servicii publice, cât şi încurajarea autorităţilor şi instituţiilor publice de a realiza parteneriate pentru a identifica/aplica soluţii comune în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă.

Principalele instrumente vizate prin Strategie pentru realizarea aspectelor mai sus-menţionate sunt următoarele:

Benchmarking – mecanism prin care instituţii publice cu activităţi sau preocupări similare îşi compară periodic performanţa/activitatea, pentru a identifica existenţa decalajelor sau a ariilor deficitare;

Bench-learning – mecanism de învăţare din experienţa altora, utilizat în scopul preluării şi adaptării, în cadrul propriei instituţii, a unor bune practici/soluţii de îmbunătăţire;

Bench doing – implementarea unor măsuri inovative sau a unor bune practici în mai multe instituţii sau autorităţi publice în acelaşi timp, permiţând astfel ca acestea să înveţe şi să dezvolte împreună.

În ceea ce privește semnificația termenilor și expresiilor în sensul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, aceasta o regăsim la Secțiunea a 2-a Definiții, art. 3 din lege.

Dintre definițiile de la art. 3 am selectat, pe criterii de noutate față de                                           O.U.G. nr. 34/2006 și de importanță (în opinia noastră), definițiile de la literele:

1. d) activităţi de achiziţie auxiliare – activităţi care constau în furnizarea de asistenţă şi suport pentru activităţile de achiziţie, în special infrastructura tehnică care să permită autorităţilor contractante atribuirea de contracte de achiziţie publică sau încheierea de acorduri-cadru pentru lucrări, produse ori servicii, sau asistenţă şi consiliere cu privire la desfăşurarea ori structurarea procedurilor de achiziţie publică, sau pregătirea şi administrarea procedurilor de atribuire în numele şi în beneficiul autorităţii contractante în cauză;

2. f) anunţ de intenţie valabil în mod continuu – anunţul de intenţie publicat de autoritatea contractantă ca modalitate de iniţiere a unei proceduri de atribuire pentru achiziţia de servicii sociale ori alte servicii specifice, prevăzute în anexa nr. 2, alternativă anunţului de participare, în cuprinsul căruia se face referire în mod specific la categoriile de servicii care fac obiectul contractelor ce urmează să fie atribuite, se indică faptul că respectivele contracte sunt atribuite fără publicarea ulterioară a unui anunţ de participare şi se invită operatorii economici interesaţi să îşi exprime în scris interesul pentru participarea la procedura de atribuire;

3. i) ciclu de viaţă – ansamblul etapelor succesive şi/sau interdependente, care includ cercetarea şi dezvoltarea care urmează a fi efectuate, producţia, comercializarea şi condiţiile acesteia, transportul, utilizarea şi întreţinerea, pe toată durata existenţei unui produs ori a unei lucrări sau a prestării unui serviciu, de la achiziţia materiilor prime ori generarea resurselor până la eliminare, curăţarea amplasamentului şi încheierea serviciului sau a utilizării;

4. p) contract pe termen lung – contractul de achiziţie publică încheiat pe o durată de cel puţin 5 ani care cuprinde durata de execuţie a lucrărilor ori a construcţiei, dacă acesta are o componentă care constă în execuţie de lucrări ori a unei construcţii, precum şi durata de prestare a serviciilor, stabilite astfel încât contractantul să obţină un profit rezonabil;

5. s) DUAE – documentul unic de achiziţii european furnizat în format electronic prin utilizarea formatului standard stabilit de Comisia Europeană, constând în declaraţia pe propria răspundere a operatorului economic cu privire la îndeplinirea criteriilor de calificare şi selecţie;

6. t) e-Certis – sistemul electronic implementat şi administrat de Comisia Europeană cuprinzând informaţii privind certificate şi alte documente justificative solicitate în mod obişnuit de autorităţile contractante în cadrul procedurilor de atribuire;

7. v) evaluare tehnică europeană – evaluarea documentată a performanţelor unui produs pentru construcţii, în ceea ce priveşte caracteristicile esenţiale ale acestuia, în conformitate cu respectivul document de evaluare european, astfel cum este definit în art. 2 pct. 12 dinRegulamentul (UE) nr. 305/2011al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului;

8. aa) inovare – realizarea unui produs, serviciu sau proces nou ori care este îmbunătăţit în mod semnificativ, inclusiv procese de producţie sau de construcţie, noi metode de comercializare ori noi metode organizatorice în activitatea comercială, organizarea locului de muncă sau relaţiile externe ale organizaţiei, printre altele, cu scopul de a contribui la soluţionarea provocărilor societale sau de a sprijini strategia Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii;

9. cc) liste oficiale – listele administrate de organismele competente, cuprinzând informaţii cu privire la operatorii economici înscrişi pe liste şi care reprezintă un mijloc de dovadă a îndeplinirii cerinţelor de calificare şi selecţie prevăzute în liste;

10. dd) lot – fiecare parte din obiectul contractului de achiziţie publică, obiect care este divizat pentru a adapta dimensiunea obiectului contractelor individuale rezultate astfel încât să corespundă mai bine nevoilor autorităţii contractante, precum şi capacităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, sau pe baze calitative, în conformitate cu diferitele meserii şi specializări implicate, pentru a adapta conţinutul contractelor individuale mai îndeaproape la sectoarele specializate ale IMM-urilor sau în conformitate cu diferitele faze ulterioare ale proiectului;

Obs. Așa cum rezultă din definiția lotului, dimensionarea acestuia se realizează pe criterii cantitative sau calitative, în scopul adaptării conținutului contractelor individuale la nevoile autorității contractante, IMM-urilor sau la diferitele faze ale proiectului.

45. ee) lucrări de geniu civil – lucrările de construcţii prevăzute în cadrul claselor 45.21, 45.23, 45.24 şi 45.25 din anexa nr. 1, cu excepţia celor care au ca obiect construcţia de clădiri;

46. kk) parteneriat pentru inovare – procedura de atribuire utilizată de autoritatea contractantă pentru dezvoltarea şi achiziţia ulterioară a unui produs, serviciu sau a unor lucrări inovatoare, în condiţiile în care soluţiile disponibile pe piaţă la un anumit moment nu satisfac necesităţile autorităţii contractante;

47. ll) persoane cu funcţii de decizie – conducătorul autorităţii contractante, membrii organelor decizionale ale autorităţii contractante ce au legătură cu procedura de atribuire, precum şi orice alte persoane din cadrul autorităţii contractante ce pot influenţa conţinutul documentelor achiziţiei şi/sau desfăşurarea procedurii de atribuire;

Obs. Persoana cu funcție de decizie este o persoană din cadrul autorității contractante, care poate influența conținutul documentelor achiziției și/sau desfășurarea procedurii de atribuire, având determinate clar sarcinile și atribuțiile, în temeiul principiului asumării răspunderii, în vederea asigurării profesionalismului, imparțialității și independenței deciziilor adoptate pe parcursul derulării procesului de achiziție publică.

1. mm) referinţă tehnică – orice specificaţie elaborată de organismele europene de standardizare, alta decât standardele europene sau alte organizaţii care au activităţi de standardizare la care România este parte, în conformitate cu proceduri adaptate în funcţie de evoluţia cerinţelor pieţei;

2. rr) specificaţii tehnice – cerinţe, prescripţii, caracteristici de natură tehnică ce permit fiecărui produs, serviciu sau lucrare să fie descris, în mod obiectiv, într-o manieră corespunzătoare îndeplinirii necesităţii autorităţii contractante;

Obs. Descrierea produsului, serviciului sau lucrării, prin intermediul specificațiilor tehnice, trebuie să fie obiectivă și corespunzătoare necesității autorității contractante.

1. ss) specificaţie tehnică comună – o specificaţie tehnică în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor elaborată în conformitate cu articolele 13 şi 14 dinRegulamentul (UE) nr. 1.025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE şi 93/15/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 94/9/CE,  94/25/CE,  95/16/CE,  97/23/CE,  98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE şi 2009/105/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului şi a Deciziei nr. 1.673/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului;

2. tt) standard – o specificaţie tehnică adoptată ca standard internaţional, standard european sau standard naţional de către un organism de standardizare recunoscut, pentru aplicare repetată sau continuă, care nu este obligatorie.

ccc) unitate operaţională separată – structură din cadrul autorităţii contractante, separată din punct de vedere tehnic, geografic sau organizatoric de alte structuri ale autorităţii contractante.

Obs. În cazul în care autoritatea contractantă are în structura sa unități operaționale separate, valoarea estimată a achiziției se calculează prin luarea în considerare a valorii estimate totale pentru toate unitățile operaționale luate separat, cu excepția unităților operaționale responsabile în mod independent pentru achizițiile lor.

În afara definițiilor de la art. 3, în cuprinsul Legii nr. 98/2016 mai regăsim definite următoarele expresii:

1. Organisme de drept public – conform art. 4 alin (2), prin organisme de drept public în sensul alin. (1) lit. b) se înţelege orice entităţi, altele decât cele prevăzute la alin. (1) lit. a) care, indiferent de forma de constituire sau organizare, îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:

2. a) sunt înfiinţate pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comercial sau industrial;

3. b) au personalitate juridică;

4. c) sunt finanţate, în majoritate, de către entităţi dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. a) sau de către alte organisme de drept public ori se află în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea ori controlul unei entităţi dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. a) sau ale unui alt organism de drept public ori mai mult de jumătate din membrii consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supraveghere sunt numiţi de către o entitate dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. a) ori de către un alt organism de drept public.

5. Produse similare – conform art. 18 alin. (3), prin produse similare se înţelege acele produse care îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii:

6. a) sunt destinate unor utilizări identice sau similare;

7. b) fac parte din gama normală de produse care sunt furnizate/comercializate de către operatori economici cu activitate constantă în sectorul respectiv.

8. Conflict de interese – conform art.59, prin conflict de interese se înţelege orice situaţie în care membrii personalului autorităţii contractante sau ai unui furnizor de servicii de achiziţie care acţionează în numele autorităţii contractante, care sunt implicaţi în desfăşurarea procedurii de atribuire sau care pot influenţa rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care compromite imparţialitatea ori independenţa lor în contextul procedurii de atribuire.

9. Acţionar sau asociat semnificativ – conform art. 60 alin. (2), în sensul dispoziţiilor alin. (1) lit. d), prin acţionar sau asociat semnificativ se înţelege persoana care exercită drepturi aferente unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social sau îi conferă deţinătorului cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală.

10. Abatere profesională gravă – conform art. 167 alin. (3), în sensul dispoziţiilor alin. (1) lit. c), prin abatere profesională gravă se înţelege orice abatere comisă de operatorul economic care afectează reputaţia profesională a acestuia, cum ar fi încălcări ale regulilor de concurenţă de tip cartel care vizează trucarea licitaţiilor sau încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală, săvârşită cu intenţie sau din culpă gravă.

Obs. Autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru orice operator economic care a comis o abatere profesională gravă.

6. Încălcări ale prevederilor legale – conform art. 212 alin. (2) în sensul dispoziţiilor alin. (1) lit. c), prin încălcări ale prevederilor legale se înţelege situaţia în care, pe parcursul procedurii de atribuire, se constată erori sau omisiuni, iar autoritatea contractantă se află în imposibilitatea de a adopta măsuri corective fără ca aceasta să conducă la încălcarea principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2).

Obs. Autoritatea contractantă are obligaţia de a anula procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru în cazul în care încălcări ale prevederilor legale afectează procedura de atribuire.

7. Natură generală a contractului – conform art. 221 alin. (11), prin natură generală a contractului se înţelege obiectivele principale urmărite de autoritatea contractantă la realizarea achiziţiei iniţiale, obiectul principal al contractului şi drepturile şi obligaţiile principale ale contractului, inclusiv principalele cerinţe de calitate şi performanţă.

Obs. Clauzele contractuale trebuie să asigure performanța contractului.

În opinia noastră, o importanță deosebită trebuie acordată criteriilor de atribuire prevăzute la art. 187 din noua lege.

Considerăm să înțelegem prin Criteriu de atribuire – criteriu aplicat de autoritatea contractantă pentru stabilirea ofertei cele mai avantajoase din punct de vedere economic

Obs. Potrivit prevederilor art. 187, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica unul dintre următoarele criterii de atribuire:

1. a) preţul cel mai scăzut;

2. b) costul cel mai scăzut;

3. c) cel mai bun raport calitate-preţ;

4. d) cel mai bun raport calitate-cost

Pentru stabilirea ofertei cele mai avantajoase din punct de vedere economic, în cazul în care două sau mai multe oferte sunt echivalente, autorităţile contractante pot aplica un criteriu suplimentar, de exemplu: combaterea şomajului, ce se va menţiona explicit în anunţul de participare.

În aplicarea criteriilor de atribuire autoritatea contractantă trebuie să respecte următoarele reguli:

1. Autoritatea contractantă nu va utiliza costul cel mai scăzut/preţul cel mai scăzut drept criteriu de atribuire în cazul:

2. a) anumitor categorii de contracte de achiziţie publică/acorduri-cadru de lucrări sau de servicii care au ca obiect servicii intelectuale şi care presupun activităţi cu nivel de complexitate ridicat;

3. b) contractelor de achiziţie publică/acordurilor-cadru de lucrări sau de servicii care sunt aferente proiectelor de infrastructură de transport transeuropene, aşa cum sunt definite în prezenta lege, şi drumuri judeţene.

4. Costul cel mai scăzut se determină pe considerente de rentabilitate, utilizând factori precum calcularea costurilor pe ciclul de viaţă.

5. Cel mai bun raport calitate-preţ/calitate-cost se determină pe baza unor factori de evaluare care includ aspecte calitative, de mediu şi/sau sociale, în legătură cu obiectul contractului de achiziţie publică/acordului-cadru.

Factorii de evaluare prevăzuţi pot viza, printre altele:

1. a) calitatea, inclusiv avantajele tehnice, caracteristicile estetice şi funcţionale, accesibilitatea, conceptul de proiectare pentru toţi utilizatorii, caracteristicile sociale, de mediu şi inovatoare şi comercializarea şi condiţiile acesteia;

2. b) serviciile postvânzare, asistenţa tehnică şi condiţiile de livrare, cum ar fi data livrării, procesul de livrare şi termenul de livrare sau de finalizare.

În cazul în care calitatea personalului desemnat poate să aibă un impact semnificativ asupra nivelului calitativ de executare a contractului factorii de evaluare pot viza organizarea, calificarea şi experienţa personalului desemnat pentru executarea contractului.

4. În situaţia în care autoritatea contractantă iniţiază o procedură de atribuire cu buget fix, în care elementul de preţ sau de cost este un preţ sau cost fix, factorii de evaluare se referă numai la aspecte calitative ale produselor, serviciilor sau lucrărilor care fac obiectul achiziţiei

5. Autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza factori de evaluare care să conducă la o libertate de apreciere nelimitată.

6. Factorii de evaluare utilizaţi de autoritatea contractantă trebuie să asigure o concurenţă reală între operatorii economici şi să fie însoţiţi de prevederi care să permită verificarea efectivă a informaţiilor furnizate de către ofertanţi, în scopul aplicării factorilor de evaluare.

Observăm că în cadrul definițiilor din Legea nr. 98/2016 nu a fost inclusă definiția terțului susținător de la art. 4 din Instrucțiunea A.N.R.M.A.P. nr. 1 din 25 august 2015 emisă în aplicarea prevederilor art. 186 şi 190 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, definiție pe care o redăm mai jos.

Terţul susţinător – este o persoană fizică/juridică ce nu figurează ca parte a contractului de achiziţie publică, ci doar ca parte a unui angajament ferm intervenit între două entităţi, care poate avea însă drepturi sau obligaţii izvorâte din angajamentul respectiv, care reprezintă o înţelegere scrisă prin care se instituie obligaţii în sarcina părţilor semnatare.

Obs. Autoritatea contractantă solicită, o singură dată, ca operatorul economic să înlocuiască terţul susţinător care nu îndeplineşte criteriile relevante privind capacitatea sau se încadrează în unul dintre motivele de excludere prevăzute la art. 164, 165 şi 167 din                             Legea nr. 98/2016.

Conform art. 182 alin. (2) din aceeași lege, terţul va desfăşura efectiv lucrările sau serviciile în legătură cu care sunt necesare îndeplinirea criteriilor referitoare la calificările educaţionale şi profesionale prevăzute la art. 179 lit. g) în cazul în care operatorul economic a invocat susţinerea terțului în ceea ce priveşte respectivele calificări.

Considerăm că rolul terțul susținător este acela de a completa capacitățile unui ofertant în vederea îndeplinirii unui contract de achiziție publică.

În absența susținerii terțului susținător ofertantul în cauză nu dispune de capacitățile necesare îndeplinirii contractului, sens în care pentru a-l diferenția de un ofertant care dispune de aceste capacități, am propus definirea acestuia ca ,,ofertant susținut” după cum urmează:

Ofertantul susținut – este un ofertant ale cărui capacități tehnice, profesionale, economice sau financiare au o valoare inferioară capacităților minime necesare îndeplinirii contractului de achizație publică licitat de către autoritatea contractantă și care, pentru îndeplinirea contractului, este obligat să apeleze la capacitățile altor entități.

Obs. Ofertantul nu poate invoca susținerea terțului susținător pentru realizarea anumitor sarcini esențiale, în cazul contractelor de achiziţie publică de lucrări sau de servicii şi al lucrărilor sau operaţiunilor de amplasare sau de instalare din cadrul unui contract de achiziţie publică, dacă autoritatea contractantă a impus ca realizarea acestora să fie efectuată în mod direct de către ofertant sau, în cazul unei oferte depuse de o asociere de operatori economici, de un anumit membru al asocierii, conform art. 186 din Legea nr. 98/2016.

Selecția definițiilor din prezentul articol reprezintă doar un model de studiu al Legii nr. 98/2016 și nu diminuează importanța celorlalți termeni și expresii din cuprinsul legii, fiecare expert în achiziții publice putând realiza propria selecție, mai extinsă sau mai restrânsă, în vederea înțelegerii cât mai clare a mecanismului achizițiilor publice.

]]>