Principiile OCDE pentru consolidarea integrităţii achiziţiilor publice

Consilier juridic Daniel JURJ

 ,,Ca şi o componentă majoră a economiei şi cheltuielilor publice, achiziţiile publice pot reflecta eficienţa guvernelor.

Într-o eră de austeritate fiscală, asigurarea eficienței și integrității în achizițiile publice este esențială pentru a asigura furnizarea temeinică de servicii publice și a menține încrederea cetăţenilor în guvern. Guvernele recunosc în prezent potențialul achizițiilor de a îmbunătăți productivitatea din sectorul public prin economii și economii de scară.

În plus, guvernele acţionează în potențialul achizițiilor publice ca pe o pârghie politică strategică pentru a avansa obiectivele socio-economice și de mediu.”

                                                                                                Angel Gurría

                                                                                                Secretar General al OCDE[1]

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE)[2] reprezintă un for interguvernamental dedicat identificării, aplicării şi evaluării politicilor publice dedicate dezvoltării economice sustenabile şi stabilităţii sociale.

Mai exact, OCDE a fost creat pe structura Organizaţiei pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE), care data din anul 1947 şi avea rolul de a administra ajutorul american şi canadian în cadrul Planului Marshall pentru reconstrucţia Europei după Cel de al Doilea Război Mondial.

OCDE asigură un cadru apolitic format din peste 250 de comitete şi grupuri de lucru, propice dezbaterilor experţilor în diferite domenii (investiţii, agricultură, anti-corupţie, transporturi etc.) pentru soluţionarea problemelor economice şi sociale existente şi potenţiale.

Valoarea şi valabilitatea recomandărilor şi rezoluţiilor este atât de mare, încât se constituie practic într-o matrice de funcţionare a economiei mondiale.

Acolo unde OCDE decide să dezvolte programe reuşeşte să mobilizeze fonduri, fie din resurse proprii, fie din alte resurse, cum ar fi cele ale UE, Comisia Europeană fiind reprezentată în Consiliul OCDE.

Menţionăm faptul că, deşi România nu este membru al organizaţiei, în cadrul Institutului de Economie Naţională al Academiei Române funcţionează Centrul Român de Informare şi Documentare al OCDE (CRID), acesta fiind completat cu un punct de informare si documentare OCDE, în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Centrul CRID îşi propune să asigure accesul la documentele şi publicaţiile elaborate de OCDE şi să devină principala interfaţă între experţii români şi OCDE.

În octombrie 2008, OCDE a adoptat Principiile pentru Consolidarea Integrităţii Achiziţiilor Publice[3].

Conform OCDE, integritatea poate fi definită ca utilizarea fondurilor, resurselor, activelor, și autorităţii, în acord cu scopurile oficiale stabilite și în conformitate cu interesul public. O abordare ,,negativă”, pentru a defini integritatea este de asemenea utilă pentru a stabili o strategie eficientă de prevenire a ,,încălcării integrităţii” în domeniul achizițiilor publice.

Încălcări ale integrității includ:

• Corupția, inclusiv mita, comisioane, nepotism, cumetrism și clientelism;

• Frauda și furtul de resurse, de exemplu prin înlocuirea produsului în livrare, care se reflectă în materiale de calitate inferioară;

• Conflictul de interese în serviciul public și în ocuparea forței de muncă post-achiziţie,

• Complicitatea;

• Abuzul și manipularea informațiilor;

• Tratamentul discriminatoriu în procesul de achiziții publice; și

• Risipa și abuzul de resurse organizaționale.

Principiile adoptate de OCDE conţin o serie de politici şi practici care şi-au dovedit eficienţa la nivel internaţional în prevenirea riscurilor faţă de integritate pe întregul ciclu al achiziţiilor publice.

În contextul actual al recomandării OCDE, ciclul achizițiilor publice este definit ca o secvență de activități conexe, de la evaluarea nevoilor, la etapa de atribuire, până la managementul contractului și plata finală.

Principiile de îmbunătățire a integrității pe parcursul întregului ciclu de achiziții publice se adresează în primul rând factorilor de decizie din guverne, la nivel național, dar oferă de asemenea, orientări generale pentru autorităţile contractante pentru a adopta măsurile necesare pentru a dezvolta și implementa un cadru politic adecvat consolidării integrității de-a lungul întregului ciclu de achiziții publice.

Scopul principiilor este de a asigura îndrumare în realizarea următoarelor obiective:

  • valoare pentru bani,

  • creșterea transparenței și

  • prevenirea corupției în achizițiile publice.

Principiile pentru Consolidarea Integrităţii Achiziţiilor Publice sunt ancorate în jurul a 4 piloni:[4]

  • Transparență

  • Management performant

  • Prevenirea abaterilor, conformare și monitorizare

  • Responsabilitate și control

Principiile se bazează pe aplicarea elementelor de bună guvernare pentru a spori integritatea în domeniul achizițiilor publice. Un aspect important al integrității în achizițiile publice este obligația generală de a trata potențialii furnizori și contractori pe o bază echitabilă.

CELE 10 PRINCIPII OCDE PENTRU CONSOLIDAREA INTEGRITĂŢII ACHIZIŢIILOR PUBLICE:

Pilonul I. TRANSPARENȚĂ

Principiul 1. Asigurarea unui grad adecvat de transparență a întregului ciclu de achiziție, în scopul de a promova un tratament corect și echitabil pentru potențialii furnizori.

Principiul 2. Maximizarea transparenței în licitații și luarea de măsuri de precauție pentru a spori integritatea, în special în cazul excepţiilor de la procedurile competitive.

Pilonul II. MANAGEMENT PERFORMANT

Principiul 3. Asigurarea faptului că fondurile publice sunt utilizate în domeniul achizițiilor publice conform scopului propus.

Principiul 4. Asigurarea îndeplinirii de către responsabilii de achiziții publice a unor înalte standarde profesionale de cunoștințe, abilități și integritate.

Pilonul III. PREVENIREA ABATERILOR, CONFORMARE ȘI MONITORIZARE

 Principiul 5. Punerea în practică de mecanisme de prevenire a riscurilor pentru integritate în domeniul achizițiilor publice.

Principiul 6. Încurajarea cooperării strânse între guvern și sectorul privat pentru menținerea de standarde înalte de integritate, în special în gestionarea contractelor.

Principiul 7. Oferirea unor mecanisme specifice pentru monitorizarea achizițiilor publice, precum și pentru detectarea abaterilor și aplicarea în consecință a sancțiunilor.

Pilonul IV. RESPONSABILITATE ȘI CONTROL

Principiul 8. Stabilirea unui lanț clar al responsabilităţilor, împreună cu mecanisme de control eficiente.

Principiul 9. Soluţionarea contestaţiilor de la potențialii furnizori într-o manieră corectă și în timp util.

Principiul 10. Împuternicirea organizațiilor societății civile, mass-media și publicului larg de a controla achizițiile publice.

Pe baza acestor principii, autorităţile contractante trebuie să-şi stabilească şi să respecte un număr de principii proprii, distincte, prin care:

•          să se înţeleagă obiectivele achiziţiei încă de la început, astfel încât procesul să-și atingă obiectivele;

•          să se înţeleagă clar disponibilitatea – adică, resursele disponibile pentru utilizarea pentru un anumit produs, lucrare sau serviciu.

• să se conştientizeze factorii externi care vor avea impact asupra achiziţiilor, cum ar fi climatul politic sau problemele de planificare;

• să se urmeze un proces eficient, echitabil şi transparent de achiziţii, care să faciliteze concurenţa între operatorii economici;

• să se încurajeze reprezentanţii societăţii civile, mass-media și publicul larg să controleze achizițiile publice.

În final, însuşirea acestor principii de către autorităţile contractante trebuie să conducă la atribuirea contractul de achiziţii publice în temeiul respectării legii, ordinii de drept, bunei-credinţe şi eticii profesionale.

 

Note:

[1] OECD – Public Procurement for Sustainable and Inclusive Growth. Enabling reform through evidence and peer reviews
[4] PRINCIPLES FOR ENHANCING INTEGRITY IN PUBLIC PROCUREMENT Transparency Principle 1. Provide an adequate degree of transparency in the entire procurement cycle in order to promote fair and equitable treatment for potential suppliers. Principle 2. Maximise transparency in competitive tendering  and take precautionary measures to enhance integrity, in particular for exceptions to competitive tendering.  Good Management Principle 3. Ensure that public funds are used in public procurement according to the purposes intended. Principle 4. Ensure that procurement officials meet high professional standards of knowledge, skills and integrity. Prevention of Misconduct, Compliance and Monitoring. Principle 5. Put mechanisms in place to prevent risks to integrity in public procurement. Principle 6. Encourage close co-operation between government and the private sector to maintain high standards of integrity, particularly in contract management. Principle 7. Provide specific mechanisms to monitor public procurement as well as to detect misconduct and apply sanctions accordingly. Accountability and Control Principle 8. Establish a clear chain of responsibility together with effective control mechanisms. Principle 9. Handle complaints from potential suppliers in a fair and timely manner. Principle 10. Empower civil society organisations, media and the wider public to scrutinise public procurement.
]]>

Șapte lecții învățate din reexaminările OCDE privind achizițiile publice

Sinteză și traducere consilier juridic Daniel JURJ

Eliminarea birocrației și creșterea productivității sunt priorități-cheie în perioade de mari constrângeri bugetare. În cele din urmă, este esențial pentru guverne să verifice faptul că obiectivele achizițiilor publice sunt realizate, indiferent dacă acestea sunt obiective de tip valoare pentru bani, în sensul tradițional de preț și calitate, sau obiective mai largi de politică, cum ar fi dezvoltarea durabilă.

 Datorită fluxurilor semnificative implicate, achiziţiile publice sunt esențiale pentru economie. OCDE a investit eforturi semnificative în ultimul deceniu pentru a sprijini guvernele în reformarea sistemelor de achiziții publice.

Unde au rămas în urmă ţările OCDE?

În multe țări, sistemul achizițiilor publice este încă organizat mai degrabă ca o unitate administrativă decât ca o funcție strategică a guvernului. Reexaminarea progreselor obţinute în ultimii patru ani arată că țările OCDE sunt în întârziere în cinci domenii:

1. Lipsa de profesionalism rămâne cea mai mare slăbiciune în multe țări.

Activitatea de achiziţie publică nu este recunoscută ca o profesie specifică într-o treime din țările OCDE.

2. Achiziţia publică nu este abordată ca un ciclu de măsuri pentru a asigura eficiența și integritatea, de la designul proiectului de-a lungul licitației până la managementul contractului. Numai jumătate din țările OCDE au indicat faptul că reformele de achiziții publice s-au adresat întregului ciclu de achiziții publice în ultimii trei ani.

3. Monitorizare bazată pe performanţă a sistemelor de achiziții publice este excepția de la regulă. La raportarea cu privire la progresele realizate foarte puține țări au indicat că acestea monitorizează performanța sistemelor şi proceselor de achiziții publice pe bază pe date și criterii de referință.

4. Riscurile și costurile de oportunitate sunt rareori evaluate atunci când se utilizează achizițiile publice ca o pârghie politică pentru a sprijini obiectivele socio-economice și de mediu. În jumătate din ţările OCDE nu există nicio evaluare prealabilă pentru a verifica faptul că achizițiile publice reprezintă un instrument eficient pentru a atinge aceste obiective.

5. Accesul la piețele internaționale de achiziții publice este încă o provocare majoră. Chiar și într-o piață integrată, cum este Uniunea Europeană, mai puțin de 4% din valoarea contractelor în UE este atribuită întreprinderilor dintr-un alt stat membru.

Șapte lecții învățate din reexaminările OCDE privind achizițiile publice

OCDE a realizat o serie de evaluări peer review pentru a ajuta țările să-şi evalueze sistemele de achiziții publice în raportare cu Recomandarea OCDE privind Consolidarea Integrităţii în Achizițiile Publice. Aceste reexaminări susțin, de asemenea, angajamentul G20 de a promova integritatea, transparența și responsabilitatea în domeniile de cheltuieli majore.

Reexaminările au ajutat guvernele să se depărteze de la o abordare strict bazată pe conformare cu normele privind achizițiile publice la o abordare managerială care urmărește valoare pentru bani în întregul ciclu al proiectului. Pentru a transforma achizițiile publice într-o funcție strategică a guvernului, o serie de lecții pot fi extrase din aceste comentarii.

1. Deplasarea de la o abordare de strictă conformare la o abordare managerială, urmărind valoare pentru bani în întregul ciclu al proiectului.

Slaba planificare şi lipsa monitorizării performanței în managementul contractului sunt provocări comune printre țări. Reexaminările au identificat modalități de reducere a riscurilor risipei și de integritate de-a lungul ciclului de achiziție, de la evaluarea nevoilor, prin procesul de licitație și până la plata finală.

2. Asigurarea unei poziții strategice a funcţiei guvernului de asigurare a administrării ferme a fondurilor publice.

În Mexic, funcția de achiziții în multe organizații este încă tratată ca un serviciu administrativ, în sprijinul domeniilor tehnice. Ca parte a procesului de revizuire, Comisia pentru Electricitate (CFE) a luat inițiativa de a elabora un plan de acțiune, împreună cu OCDE, pentru a oferi o hartă a drumului pentru reformă, transformând achizițiile publice într-o funcție strategică, care va contribui la obiectivele și prioritățile CFE.

3. Dezvoltarea de probe pentru a monitoriza performanța sistemului de achiziții.

Sistemul de achiziții electronice pentru achizițiile publice federale în Statele Unite ale Americii reunește nouă sisteme distincte pentru a oferi o interfață integrată pentru utilizatori. Revizuirile peer review ale OCDE au ajutat guvernul federal al Statele Unite ale Americii să genereze date de o calitate mai bună privind achizițiile publice și să promoveze analiza performanței.

4. Acţionarea în potențialul de consolidare, în vederea realizării de câștiguri de eficiență.

Institutul Mexican de Securitate Socială (IMSS) achiziționează o gamă largă de produse și servicii printr-o funcție de achiziții publice extrem de descentralizată. Reexaminarea OCDE a ajutat Institutul la centralizarea achizițiilor de bunuri terapeutice, la stabilirea unui preț maxim de referință și la utilizarea cu predilecție a licitațiilor inverse, în scopul de a obține câștiguri de eficiență.

5. Investiția în profesionalism

Guvernul Marocului a înființat o unitate specifică de achiziție în Trezorerie, în scopul de a dota guvernul cu o echipă de specialişti în achiziții publice, urmând recomandările reexaminării OCDE.

6. Păstrarea unui control strict în utilizarea excepțiilor de la procedurile competitive (de exemplu, din motive de extremă urgență).

În Brazilia, utilizarea pe scară largă a excepţiilor și a achizițiilor sub praguri sugerează că guvernul nu-şi valorifică puterea de cumpărare în masă. Reexaminarea OCDE a recomandat controlul mai strict în utilizarea acestor excepții și reformarea sistemului de plângeri, pentru a evita presiuni nejustificate din partea sectorului privat.

7. Furnizarea de flexibilitate suficientă în adaptarea politicii de achiziții la diferite situații, cu asigurarea transparenței.

Reexaminarea sectorului energetic în Mexic arată că, deși operatorii economici solicită un nivel de flexibilitate în utilizarea procedurilor competitive, publicarea de informații privind contractele de achiziții publice reprezintă cheia pentru menținerea încrederii publicului, indiferent de nivelul de concurență.

BIBLIOGRAFIE

 http://www.oecd.org/gov/ethics/PublicProcurementRev9.pdf

]]>

Omisiunea comisiei de evaluare de a observa propunerile de modificare a clauzelor contractuale; imposibilitatea organului administrativ-jurisdicțional de a anula acte cu verificarea cărora nu a fost învestit

Avocat Daniela ILINCA

Problematica pe care o vom prezenta în cele ce urmează este inspirată dintr-un caz real, care a primit abordări diferite din partea autorității contractante, a Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și a instanței de judecată.

Punctul de plecare îl constituie prevederile art. 36 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, conform cărora: Oferta este considerată neconformă în următoarele situaţii: (…) b) conţine propuneri de modificare a clauzelor contractuale pe care le-a stabilit autoritatea contractantă în cadrul documentaţiei de atribuire, care sunt în mod evident dezavantajoase pentru aceasta din urmă, iar ofertantul, deşi a fost informat cu privire la respectiva situaţie, nu acceptă renunţarea la clauzele respective.

Autoritatea contractantă X a organizat o procedură de achiziție publică prin licitație deschisă pentru atribuirea unui acord-cadru de furnizare piese de schimb. Operatorul economic Y, participant la procedură, a depus în cadrul ofertei sale, acordul-cadru și contractul subsecvent, modificate față de variantele stabilite de autoritatea contractantă în cadrul documentației de atribuire, fără a atrage în vreun mod atenția comisiei de evaluare asupra modificărilor efectuate.

Urmare a analizei ofertelor depuse, fără a observa însă modificarea clauzelor contractuale, autoritatea contractantă a declarat câștigătoare oferta depusă de operatorul economic Y.

Ulterior comunicării rezultatului procedurii și efectuării demersurilor necesare semnării acordului-cadru și contractului subsecvent, autoritatea contractantă a constatat faptul că variantele acestora, depuse în cadrul ofertei de operatorul economic Y și acceptate de comisia de evaluare au fost modificate, într-o manieră considerată dezavantajoasă pentru autoritatea contractantă.

În acest context, având în vedere faptul că nu a urmat pașii prevăzuți la art. 36 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, în sensul de a informa operatorul economic, anterior declarării ofertei sale drept câștigătoare, cu privire la faptul că apreciază modificările dezavantajoase, pentru a-i acorda acestuia posibilitatea de a-și exprima opțiunea de a renunța la ele, autoritatea contractantă, prevalându-se de dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006[1], a procedat la anularea procedurii de atribuire, apreciind imposibilă semnarea contractului din cauza divergențelor de păreri cu privire la propunerile de modificare a clauzelor contractuale.

Operatorul economic Y a formulat contestație, prin care a solicitat, în esență, anularea deciziei de anulare a procedurii de atribuire, precum și obligarea autorității contractante la continuarea procedurii de atribuire prin încheierea acordului-cadru, cu respectarea dispozițiilor art. 204 din  OUG nr. 34/2006[2] și ale art. 93 din HG nr. 925/2006[3].

Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, prin soluția pronunțată, a admis în parte contestația formulată, dispunând anularea deciziei de anulare a procedurii, dar și a raportului procedurii prin care operatorul economic Y a fost declarat câștigător și obligarea autorității contractante la reevaluarea ofertelor, cu aplicarea prevederilor art. 78[4] referitoare la clauzele contractuale, respectiv ale art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006[5], precum și, în mod firesc, respingerea cererii de obligare a acesteia la continuarea procedurii prin încheierea acordului-cadru.

Împotriva acestei decizii, operatorul economic Y a formulat plângere, invocând, inter alia, încălcarea, de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, a prevederilor art. 278 alin. (2) si (3) din O.U.G. nr. 34/2006, conform cărora:

„(2) Consiliul examinează din punctul de vedere al legalităţii şi temeiniciei actul atacat şi poate pronunţa o decizie prin care îl anulează în parte sau în tot, obligă autoritatea contractantă să emită un act sau dispune orice altă măsură necesară pentru remedierea actelor ce afectează procedura de atribuire. (…)

(3) În situaţia în care Consiliul apreciază că, în afară de actele contestate în cadrul procedurii de atribuire, există şi alte acte care încalcă prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, la care nu s-a făcut referire în contestaţie, atunci acesta va sesiza atât Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, cât şi Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, transmiţându-le în acest sens toate datele/documentele relevante în susţinerea sesizării.”

Instanța, analizând actele depuse de părți în raport de susținerile acestora, a admis plângerea formulată și a modificat în parte decizia Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, înlăturând dispozițiile privind anularea raportului procedurii de atribuire și a tuturor actelor subsecvente, mai puțin hotărârea de anulare a procedurii de atribuire –care era anulată deja de către Consiliu – precum și dispoziția privind obligarea autorității contractante la reevaluarea ofertelor, dispunând totodată obligarea autorității contractante la continuarea procedurii de atribuire prin încheierea acordului-cadru.

De asemenea, instanța a menținut dispoziția privind anularea hotărârii de anulare a procedurii de atribuire și a adresei prin care aceasta a fost comunicată.

Pentru a decide astfel, instanța de judecată a constatat ca fiind întemeiată critica petentei conform căreia autoritatea de soluționare a contestațiilor a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv mai mult decât s-a cerut, încălcând astfel prevederile art. 278 alin. (2) și (3) citate anterior în extras.

În acest sens, instanța a observat, în mod judicios, faptul că operatorul economic, prin contestația formulată, nu a solicitat anularea raportului procedurii și a adresei de comunicare a rezultatului procedurii – și nici nu avea interes în acest sens, având în vedere faptul că, prin respectivul raport al procedurii, oferta acestuia fusese declarată câștigătoare.

În egală măsură, instanța a constatat faptul că soluția organului administrativ-jurisdicțional de a obliga autoritatea contractantă la reevaluarea ofertelor este o soluție accesorie soluției de anulare a raportului procedurii și a actelor subsecvente, cu privire la care, de asemenea, acesta nu a fost învestit.

În acest context, instanța a constatat încălcarea prevederilor art. 278 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, arătând faptul că autoritatea de soluționare a contestațiilor nu se putea auto – învesti, fără existența unei contestații în acest sens și proceda la anularea unor acte a căror verificare nu s-a cerut.

Soluția instanței se înscrise, de altfel, în linia unei practici relativ constante în abordarea acestei problematici, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 1934/27.05.2011, reținând, de asemenea, faptul că “Nu există nicio obligație pentru Consiliu de a examina contestația pentru alte motive decât cele invocate de contestatoare. Articolul 278 alin. (3) din ordonanță se referă la alte acte care încalcă prevederile ordonanței decât cele contestate. Mai mult, textul se referă la aprecierea Consiliului, nu la obligația sa, iar dacă o astfel de apreciere este făcută, consecința este sesizarea Autorității Naționale pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizițiilor Publice, cât și Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, iar nu anularea respectivului alt act” considerat ca ar fi încălcat dispozițiile ordonanței.[6]

În plus față de cele învederate anterior, apreciem că soluția pronunțată este corectă inclusiv din perspectiva faptului că dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, respectiv ale H.G. nr. 925/2006 nu prevăd nicio formă în care ar trebui făcute modificările la modelul de contract, care să genereze obligația comisiei de evaluare de a le verifica în mod atent, tocmai pentru că intră în atribuțiile și obligațiile comisiei de evaluare să verifice fiecare document depus de ofertanți, iar odată acceptată, oferta (din care fac parte inclusiv acordul-cadru și contractul subsecvent), obligă nu numai ofertantul, ci și autoritatea contractantă la încheierea acestor acte astfel cum au fost acceptate.

  


[1] Potrivit prevederilor referite, “Autoritatea contractantă are obligaţia de a anula aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică în următoarele cazuri: (…) c) dacă abateri grave de la prevederile legislative afectează procedura de atribuire sau dacă este imposibilă încheierea contractului.
[2] Conform art. 204 alin. (1) din OUG nr. 34/2006: “Autoritatea contractantă are obligaţia de a încheia contractul de achiziţie publică cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare, pe baza propunerilor tehnice şi financiare cuprinse în respectiva ofertă.
[3] Conform art. 93 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, Autoritatea contractantă are obligaţia de a finaliza procedura de atribuire prin încheierea contractului de achiziţie publică sau a acordului-cadru, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 209 din ordonanţa de urgenţă.
[4] Potrivit dispozițiilor art. 78 din H.G. nr. 34/2006, “Comisia de evaluare are obligaţia de a stabili care sunt clarificările şi completările formale sau de confirmare, necesare pentru evaluarea fiecărei oferte, precum şi perioada de timp acordată pentru transmiterea clarificărilor. Comunicarea transmisă în acest sens către ofertant trebuie să fie clară, precisă şi să definească în mod explicit şi suficient de detaliat în ce constă solicitarea comisiei de evaluare.
[5] Conform art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 34/2006, “Perioada de valabilitate a ofertelor, prevăzută în anunţul/invitaţia de participare şi în documentaţia de atribuire, trebuie să fie stabilită astfel încât să se întindă până la momentul încheierii contractului/acordului-cadru. Atunci când stabileşte perioada de valabilitate a ofertelor, autoritatea contractantă va lua în considerare estimările privind perioada necesară pentru analiza şi evaluarea ofertelor, perioada necesară pentru verificările legate de aceste activităţi, precum şi perioada legală prevăzută pentru rezolvarea eventualelor contestaţii. Fără a afecta prevederile art. 93 alin. (3) şi asumându-şi implicaţiile prevederilor art. 97 alin. (4) lit. b), autoritatea contractantă are obligaţia de a solicita prelungirea valabilităţii ofertelor, precum şi, după caz, a garanţiei de participare, în situaţii excepţionale care impun o astfel de prelungire.
[6] DUMITRU-DANIEL ȘERBAN,  Jurisprudență comentată în materia achizițiilor publice, Vol. III, Ed. Hamangiu, 2012, p. 305
]]>