Dr. ec. Corneliu BURADA
Aderarea României la Uniunea Europeană a presupus regândirea şi adaptarea întregului sistem național de achiziții publice la noile condiţii impuse de statutul său de stat-membru. Reforma sistemului de achiziţii publice, realizată încă din perioada de preaderare a presupus punerea pe noi baze a cadrului instituțional şi a celui legislativ. Astfel ecuaţiile de bază care trebuie să fie rezolvate, urmează să pună în evidenţă şi soluţiile optime pentru angajarea şi cheltuirea banului public.
Dacă despre cadrul legal se vorbeşte şi se comentează permanent, am constat cu surprindere că despre cadrul instituţional încă mai sunt necunoscute, iar actorii principali ai unei proceduri de achiziţie publică, autorităţile contractante şi operatorii economici-ofertanţi, încă mai au probleme în a şti rolul fiecărei instituţii care supraveghează Sistemul Achiziţiilor Publice, cum să se adreseze acestora, când şi ce să ceară de la ele.
Pentru că m-am referit la cele două ecuaţii de bază care, în opinia mea, trebuie să-şi găsească rezolvarea într-un proces de achiziţie publică, şi anume:
EFORT = EFECT
şi
TRANSPARENŢĂ = EFICIENŢĂ
ar fi important de ştiut cum acţionază cadrul instituţional în realizarea echilibrului generat de acestea şi la ce trebuie să se aştepte flecare actor implicat într-o procedură de achiziţie publică de la acestea.
Odată adoptat cadrul legal care reglementează achiziţiile publice din România, armonizat cu Directivele Europene, au fost puse bazele unui nou cadru instituţional, care să vegheze la modul de aplicare a prevederilor legale în acest domeniu şi în general să supravegheze întregul Sistem al Achiziţiilor Publice. Aşa au apărut noi instituţii care să guverneze achiziţiile publice, pe lângă cele existente cu atribuţii în controlul gestionării fondurilor publice.
I. Au fost înfiinţate astfel instituţiile specifice Sistemului de Achiziţii Publice din ţara noastră:
♦ Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice ( A.N.R.M.A.P.);
♦ Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice (U.C.V.A.P.);
♦ Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor ( C.N.S.C.];
♦ Sistemul Electronic de Achiziţii Publice ( S.E.A.P.).
Aş dori să prezint succint, în cele ce urmează, atribuţiile şi funcţiile acestor instituţii pentru a se înţelege mai bine întregul mecanism. Asfel:
A. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice ( A.N.R.M.A.P.)
• Are ca rol fundamental formularea la nivel de concepţie, promovarea şi implementarea politicii în domeniul achiziţiilor publice;
• Are următoarele atribuţii principale:
– asigurarea unui cadru legal coerent şi armonizat cu acquis-ul comunitar în domeniul achiziţiilor publice;
– îndeplinirea obligaţiilor corelative derivate din aplicarea prevederilor directivelor Uniunii Europene;
– asigurarea unui canal de comunicare permanent cu structurile din cadrul Comisiei Europene, cu instituţiile publice corespunzătoare din statele membre ale Uniunii Europene şi cu organismele de interes public naţional;
– dezvoltarea capacităţii de implementare la nivelul autorităţilor contractante.
– asigurarea unui cadru corespunzător de aplicare conformă a legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice;
• Îndeplineşte următoarele funcţii:
– de elaborare a strategiei în domeniul achiziţiilor publice, în conformitate cu cerinţele acquis-ului comunitar;
– de reglementare a procedurilor pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică;
– de monitorizare, analiză, evaluare şi supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziţie publică;
– de reprezentare a României în cadrul comitetelor consultative, grupurilor de lucru şi al reţelelor de comunicare, organizate de Comisia Europeană;
– de consiliere metodologică a autorităţilor contractante în procesul de atribuire a contractelor de achiziţie publică, cu rol de suport în aplicarea corectă a legislaţiei în acest domeniu;
– de iniţiere, organizare şi susţinere, prin personalul propriu, a cursurilor de perfecţionare şi instruire a personalului autorităţilor şi instituţiilor publice care aplică dispoziţiile legale referitoare la achiziţii publice.
Aşadar, această instituţie reprezintă motorul în reglementarea, supravegherea şi monitorizarea întregului sistem al achiziţiilor publice. Este instituţia de la care orice actor participant la o procedură de achiziţie publică poate primi puncte de vedere oficiale cu privire la aplicarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice, dar în acelaşi timp şi instituţia care controlează şi sancţionează încălcările, monitorizează şi analizează întregul sistem al achiziţiilor publice.
B. Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice (U.C.V.A.P.)
– realizează efectiv un control ex-ante, verificând prin observatorii desemnaţi etapele procesului de achiziţie publică, după publicarea anunţului de participare de către autoritatea contractantă, până la atribuirea şi semnarea contractului
– emite note intermediare şi avize consultative în situaţia în care constată neconcordanţe în aplicarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, pe care le înaintează A.N.R.M.A.P., organului ierarhic superior al autorităţii contractante, iar în cazul proiectelor cu finanţare din fonduri europene şi autorităţii de management competentă, în vederea intrării în legalitate.
Este instituţia care veghează la respectarea legalităţii în timpul desfăşurării procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică, sesizând autorităţilor contractante orice neconcordanţe care pot conduce la încălcarea principiilor care guvernează achiziţiile publice, responsabilitatea privind luarea măsurilor ce se impun pentru K intrarea în legalitate revenind autorităţii contractante.
C. Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor ( C.N.S.C.)
– soluţionează contestaţiile formulate în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, înainte de încheierea contractelor.
Este un organism administrativ-jurisdicţional care soluţionează contestaţiile primite fară a percepe taxe de timbru, dând soluţii de remediere a încălcărilor constatate pe parcursul derulării unei proceduri de achiziţie publică, de la întocmirea unor documente, modificarea criteriilor de calificare, anularea unor documente întocmite în timpul procedurii, reluarea unor etape procedurale şi până la anularea procedurii.
D. Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (S.E.A.P.)
■ Este definit de legea de bază privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune
de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii – Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului Nr. 34/2006, ca fiind un sistem informatic de utilitate publică, accesibil prin internet la o adresă dedicată, utilizat în scopul aplicării prin mijloace electronice a procedurilor de atribuire.
■ Operatorul SEAP este Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională din cadrul Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale care asigură suportul tehnic pentru:
– publicarea anunţurilor postate de autorităţile contractante;
– transmiterea către Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a anunţurilor prevăzute de lege;
– utilizarea de către autorităţile contractante a licitaţiei electronice ca etapă finală a licitaţiilor deschise, a licitaţiilor restrânse, a negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de publicitate sau a cererii de ofertă;
– achiziţii directe prin intermediul catalogului electronic.
■ Furnizează, de asemenea, informaţii privind sistemul naţional de achiziţii publice către A.N.R.M.A.P., în vederea realizării de analize, sinteze şi raportări.
II. În afara acestor instituţii specifice cadrului instituţional al Sistemului de Achiziţii Publice, la utilizarea eficientă a fondurilor publice contribuie în egală măsură, instituţiile consacrate în auditul şi managementul acestora. Aici se cuvine să menţionăm:
• Curtea de Conturi a României – prin Autoritatea de Audit;
• Autorităţile de Management.
Prezentând aceste instituţii se cuvine să menţionăm următoarele:
A. Autoritatea de Audit:
– realizează auditul extern pentru fondurile nerambursabile de preaderare acordate României de Uniunea Europeană prin programele PHARE, ISPA ŞI SAPARD, pentru fondurile structurale şi de coeziune, pentru Fondul European de Garantare în Agricultură, pentru Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltarare Rurală, pentru Fondul European pentru Pescuit şi pentru alte fonduri acordate în perioada postaderare.
– de asemenea exercită audit public extern şi asupra altor categorii de fonduri.
– activitatea Autorităţii de Audit se realizează postfactum, după încheierea contractului de achiziţie publică, în perioada derulării contractului.
B. Autorităţile de Management:
– sunt instituţii cu rol în managementul contractelor de împrumut cu fonduri europene nerambursabile.
– veghează la respectarea întocmai a prevederilor contractelor de împrumut, realizarea obiectului pentru care s-au primit fondurile nerambursabile, realizarea achiziţiilor publice în conformitate cu obiectul contractului de împrumut nerambursabil.
Activitatea acestor instituţii este menită să constate derapajele care se produc în cheltuirea efectivă a banilor publici, indiferent dacă aceştia sunt de la bugetul public naţional sau din fonduri europene. Acolo unde se constată că au fost încălcate prevederile legale se aduc corecţii cu privire la finaţare, se stabilesc pagube şi eventualii vinovaţi.
Acţiunile conjugate ale tuturor instituţiilor care asigură supravegherea achiziţiilor publice sunt orientate spre a opri angajarea şi cheltuirea ineficientă a banului public, pe diferitele segmente ale parcursului unei asemenea activităţi, începând de la faza de întocmire a documentaţiei de atribuire, continuând cu desfăşurarea procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică şi terminând cu derularea contractului, funcţie de atribuţiile şi competenţele fiecăreia.
Este bine de ştiut că perioada de regres economic prin care trece astăzi România, datorat şi unui complex de factori care acţionează atât în plan european dar şi la nivel mondial, trebuie să conducă la conştientizarea autorităţilor contractante spre utilizarea cu cât mai multă chibzuinţă a fondurilor publice, pentru că acestea constituie singura sursă sigură de satisfacere a nevoilor publice şi de ce nu, şi de relansare a unor ramuri din economia naţională. Instituţiile angajate în supravegherea achiziţilor publice nu vor face nici un rabat de la a constata şi sancţiona orice încălcare în materie, orice tendinţă de a nesocoti principiul utilizării eficiente a fondurilor publice, conştiente fiind că stoparea acestor tendinţe trebuie să conducă spre o cale de normalizare în achiziţiile publice, destul de controversate, care să alunge suspiciunea de corupţie în administraţia publică, greu de suportat, ca emblemă, în contactele cu oficialii europeni şi chiar din alte state ale lumii.
]]>
