Consideraţii privind determinarea valorii estimate a contractului de achiziţie publică

Consilier Juridic Daniel JURJ

Înainte de a demara un proces de achiziţie publică autoritatea contractantă trebuie să procedeze la o estimare iniţială a costurilor respectivei achiziţii. Costul estimativ al unei achiziţii constituie o informaţie esenţială pentru planificarea achiziţiilor permiţând conducătorului autorităţii contractante să-şi gestioneze eficient alocarea resurselor şi prioritizarea investiţiilor.

Procesul de stabilire a valorii estimate se face după următoarea schemă: Pasul 1: Identificarea tuturor componentelor de cost ale achiziţiei pe baza caracteristicilor tehnico-funcţionale, estetice şi a cerinţelorstabilite în caietul de sarcini. Pasul 2: Stabilirea valorii fiecărei componente de cost a achiziţiei. Pasul 3: Însumarea valorii tuturor componentelor de cost ale achiziţiei, la care se adaugă marja de profit estimată a ofertantului. Pasul 4: Corelarea valorii cu factorul timp, pentru păstrarea valabilităţii valorii estimate până la realizarea achiziţiei.

I.REGULI PRIVIND VALOAREA ESTIMATĂ A CONTRACTULUI DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ OUG nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii instituie un set de reguli de estimare a valorii contractului de achiziţie publică. cuprinse în Cap. II Reguli comune aplicabile pentru atribuirea contractului de achizitie publică Secţiunea a 2-a Reguli de estimare a valorii contractului de achizitie publică. Aceste reguli au ca scop evitarea: – supraevaluării valorii contractului, care are ca efect nerespectarea principiului utilizării eficiente a fondurilor publice; – divizării contractului de achiziţie publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică; – subevaluării valorii contractului, în scopul evitării aplicării prevederilor O.U.G. 34/2006 care instituie obligaţii ale autorităţii contractante în raport cu anumite praguri valorice. Autoritatea contractantă are obligaţia de a estima valoarea contractului de achiziţie publică pe baza calculării şi însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, fără taxa pe valoarea adăugată, luând în considerare orice forme de opţiuni şi, în măsura în care acestea pot fi anticipate la momentul estimării, orice eventuale suplimentări sau majorări ale valorii contractului. ANRMAP-ul, în Codul de conduită etică în achiziţii publice, a identificat următoarele riscuri la estimarea valorii contractului – evaluare superficială a valorii contractului fără a fi luate în calcul toate costurile care pot interveni; – supraevaluare în ideea favorizării unui anumit contractant; – utilizarea unui model de calcul care să conducă la o valoare care să nu presupună aplicarea unei proceduri competitive; – divizarea contractelor cu obiecte similare în contracte de valoare mică invocându-se scopuri diferite; – abuzul utilizării de proceduri necompetitive prin invocarea existenţei excepţiilor legale; S-a exemplificat ca procedură de risc utilizarea frecventă a achiziţiei directe ca urmare a divizării contractului şi stabilirii nevoilor prin raportare la un cod CPV(8 cifre) şi se propune ca măsură preventivă raportarea contractului de achiziţie publică nu la un cod CPV ci la o necesitate, căreia i se poate atribui unul sau mai multe coduri CPV (de produse/servicii/lucrări) pe care aceasta le comportă. Pe de altă parte autori precum Daniel George Şerban şi SCA ,,Mircea şi asociaţii” invocă necesitatea divizării contractului pe loturi ca o măsură pentru asigurarea accesului unui număr cât mai mare de operatori economici specializaţi la procedură, deci a unei concurenţe mai largi, ceea ce creează premisele pentru obţinerea unor preţuri de achiziţie mai reduse, în accord cu principiul eficienţei utilizării fondurilor publice. Atribuirea globală sau pe loturi se face în funcţie de avantajele economice, financiare sau tehnice pe care fiecare dintre acestea le poate oferi. Decizia de atribuire globală sau pe loturi trebuie să aibă la bază următoarele considerente: 1. Atribuirea globală nu trebuie să conducă la restrângerea concurenţei; 2. Divizarea pe loturi nu trebuie să aibă ca efect evitarea unor obligaţii ale autorităţii contractante in raport cu anumite praguri valorice; 3. Modalitatea de atribuire aleasă trebuie să creeze premisele pentru obţinerea unor preţuri de achiziţie mai reduse, în accord cu principiul eficienţei utilizării fondurilor publice. Divizarea pe loturi nu se aplică dacă divizarea contractului din punct de vedere tehnic ar fi prea dificilă sau costisitoare raportat la avantajele potenţiale ale divizării sau autoritatea contractantă nu este în măsură să coordoneze executarea contractului de achiziţie publică pe loturi.

II.COMPONENTELE VALORII ESTIMATE A CONTRACTULUI DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ Pentru definirea componentelor valorii estimate ne raportăm la prevederile H.G. nr. 1.239/2010 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii parteneriatului public-privat nr. 178/2010, precum şi pentru aprobarea unor măsuri privind reorganizarea Unităţii centrale pentru coordonarea parteneriatului public-privat din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, referitoare la costul primar de referinţă, întrucât costul primar de referinţă reprezintă acel cost de bază al proiectului în cazul soluţiei clasice de achiziţii publice, respectiv valoarea estimată. Costul primar de referinţă cuprinde următoarele componente: a) costurile directe (costurile care pot fi identificate şi alocate precis unei componente a proiectului); – costurile directe de capital, cum ar fi: costurile aferente proiectării, costul terenului aferent, costul materiilor prime şi al materialelor înglobate în proiect, plăţi către furnizorii externi, plăţi pentru servicii de consultanţă, costul echipamentelor etc.; – costurile directe de întreţinere pe întreaga durată de viaţă definită pentru proiect, cum ar fi: costurile de capital, necesarul de întreţinere periodică, modernizarea investiţiei, alte cheltuieli şi investiţii pentru noi componente în proiect etc.; – costurile directe de operare asociate cu exploatarea zilnică, cum ar fi: consumurile materiale zilnice, costurile de personal direct implicat în operare (salarii, asigurări, cursuri, cheltuieli de transport), costuri directe de management etc. Pentru previzionarea costurilor de operare trebuie făcută diferenţa dintre elementele de cost şi modul în care sunt generate. Astfel, costurile fixe pe termen scurt nu depind de volumul activităţii, costurile variabile cresc odată cu volumul activităţii, iar cele semivariabile cresc după anumite praguri de creştere a activităţii. b) costurile indirecte (costurile care nu sunt alocate componentelor proiectului, dar sunt generate de realizarea proiectului); Costurile indirecte sunt acele costuri care nu sunt direct legate de furnizare, prestare sau execuţie. Acestea pot fi costuri de operare (costuri auxiliare cu energia, curăţenia, cheltuieli administrative – salariaţi neimplicaţi direct în proiect, programe informatice pentru administraţie etc.) şi costuri de capital (angajarea parţială a echipamentului, folosirea parţială a noilor clădiri administrative). Determinarea acestor costuri se poate face prin două metode: a) metoda clasică, care ia în considerare măsura în care costul indirect contribuie sau determină serviciul respectiv; sau b) metoda bazată pe activitate, în care fiecare activitate a procesului de producţie este apreciată în funcţie de resursele consumate.

Lista exemplificativă a costurilor – costul pe tip şi cantitate de materiale şi bunuri încorporate – costuri de transport – costul operaţiunilor de montare – onorarii sau alte forme de remuneraţii aferente serviciilor de proiectare, urbanism, inginerie şi alte servicii tehnice – taxe sau comisioane, în cazul contractelor de proiectare – comisioane şi dobânzi, în cazul serviciilor bancare şi alte servicii financiare – costul pe tip şi cantitatea de muncă respectiv pe numărul de ore/om/tip de calificare – costul utilizării echipamentelor şi utilajelor

III.CUANTIFICAREA COMPONENTELOR VALORII ESTIMATE DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ La stabilirea valorii fiecări componente de cost se vor utiliza metode de calcul ce vor include una sau mai multe elemente din următoarele: -standardele de cost pentru obiective de investitii finanţate din fonduri publice aprobate prin HG 363/2010, modificată şi completată. Standardele de cost, au fost concepute pentru: a) fundamentarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii; b) fundamentarea necesarului de fonduri publice pentru finanţarea programelor de investiţii în condiţii de eficienţă economică; c) ghidare în analiza ofertelor de către membrii comisiilor de evaluare în vederea adjudecării contractelor privind execuţia lucrărilor de construcţii pentru realizarea obiectivelor de investiţii. Prin HG nr.363/2010 modificată şi completată, au fost aprobate standarde de cost pentru următoarele tipuri de investiţii: 1. Sală de sport şcolară nivel competiţional 2. Centru cultural 3. Bloc de locuinţe pentru tineri 4. Reabilitare termică anvelopă bloc de locuinţe 5. Modernizare drum comunal clasa tehnică V 6. Reabilitare drum judeţean clasa tehnică III – V 7. Modernizare drum judeţean clasa tehnică III – V 8. Sistem centralizat de alimentare cu apă în mediul rural 9. Reabilitare drum forestier principal 10. Reabilitare drum forestier secundar 11.Reabilitare drum forestier magistral 12. Drum forestier secundar 13.Şcoală cu 8 săli de clasă 14. Grădiniţă cu 4 săli de grupă 15. Cămin studenţesc 16. Spital regional de urgenţă 17. Spital judeţean de urgenţă 18. Canale de irigaţii impermeabilizare 19. Modernizare drum de exploatare categoria I – îmbrăcăminte asfaltică

Deşi aceste standarde de cost au un rol de ghidare în stabilirea valorii estimate, ele au caracter de obligativitate în etapa de realizare a documentaţiei tehnico economice sau în faza de proiect tehnic, pentru beneficiarii de proiecte finanţate din fonduri publice în cadrul Programului Operaţional Regional.

– preţuri de catalog utilizând cataloage adresate publicului larg pentru produse vândute în cantităţi substanţiale; – preţuri de piaţă. Preţul de piaţă este un preţ curent stabilit în cursul obişnuit sau normal de afaceri între cumpărători şi vânzători pe piaţa liberă. Aceste preţuri trebuie să fie aferente contractelor dintre cumpărători şi vânzători care sunt independenţi de ofertant; – oferte anterioare ale ofertanţilor potenţiali, dar numai în cazul în care ofertele anterioare au fost prezentate în condiţii de concurenţă suficientă; – prin comparaţie cu valoarea contractelor atribuite de alte autorităţi contractante pentru achiziţia de bunuri/servicii/lucrări similare; – valori din achiziţiile din anii anteriori şi actualizare cu factorul de inflaţie.

Aşa cum se arată în H.G. 363/2010, pentru eficientizarea cheltuielilor din fonduri publice, pentru următoarele capitole/subcapitole de cheltuieli necuprinse în standardul de cost se iau în considerare următoarele niveluri maximale de cheltuieli, exprimate în procente, astfel: a) proiectare şi inginerie: 3,0% din valoarea investiţiei de bază; b) consultanţă: 1,0% din valoarea investiţiei de bază; c) asistenţă tehnică: 1,5% din valoarea investiţiei de bază; d) organizare de şantier: 2,5%; e) cheltuieli diverse şi neprevăzute: 10,0%. f) cheltuieli indirecte: 10% g) profit: 5%;

IV. CINE STABILEŞTE VALOAREA ESTIMATĂ? Pentru stabilirea valorii estimate a contractului autoritatea contractantă poate apela la personalul propriu de specialitate sau la serviciile unui consultant extern, cu condiţia ca valoarea serviciilor de consultanţă să nu depăşească beneficiile potenţiale aduse de acestea. Stabilirea valorii estimate de către personalul popriu de specialitate se face în special pentru bunuri şi echipamente prin utilizarea preţurilor de cataloage sau de piaţă, fie din achiziţiile anterioare sau ale altor autorităţi contractante. În cazul stabilirii valorii estimate pentru lucrări ,estimarea costurilor poate fi dificil de stabilit sau depăşeşte competenţa personalului autorităţii contractante. În asemenea situaţii valoarea estimată se stabileşte de către o firmă de proiectare. Serviciile profesionale se situează pe o scară largă de preţ şi calitate şi sunt adesea achiziţionate tocmai pentru că personalul autorităţii contractante nu este specializat în domeniu. Prin urmare acesta nu poate fi calificat pentru a estima costul unui contract important de servicii profesionale. În asemenea situaţii se vor obţine valori de la o firmă de specialitate care nu este interesată în achiziţia respectivă, sau prin comparaţie cu achiziţiile similare ale altor autorităţi contractante.

IMPORTANT. Există situatii exceptionale, temeinic motivate, atunci când natura lucrărilor/produselor/serviciilor sau riscurile implicate de executarea/livrarea/prestarea acestora nu permit o estimare iniţială globală a preţului viitorului contract de achizitie publică, caz în care valoarea se determină prin procedura negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.

V.ASUMAREA RĂSPUNDERII PENTRU DETERMINAREA VALORII ESTIMATE Conform art.5 alin.4 din HG 925/2006, în cazul în care urmează sa fie aplicată procedura cererii de oferte, autoritatea contractantă întocmeşte o nota justificativă care trebuie trebuie să conţină explicaţii cu privire la rezultatul estimării valorii contractului de achiziţie publică, efectuate conform regulilor prevăzute în cap. II secţiunea a 2-a din OUG 34/2006.

Bibliografie 1. FEDERAL TRANSIT ADMINISTRATION-BEST PRACTICES PROCUREMENT MANUAL 2. FEDERAL ACQUISITION REGULATION 3. DIVIZAREA PE LOTURI A CONTRACTULUI DE ACHIZIŢIE PUBLICĂ DIN PERSPECTIVA RESTRÂNGERII CONCURENŢEI ÎNTRE OPERATORII ECONOMICI- http://www.mircea-asociatii.ro/blog/contractul-de-achizitie-publica 4. DUMITRU DANIEL ŞERBAN-,,PROPUNERE DE LEGE FERENDA PENTRU STATORNICIREA REGULII DIVIZĂRII PE LOTURI A ACHIZIŢIILOR PUBLICE ”-REVISTA DREPTUL NR.2/2009.

]]>