Author: SCPA - Ceparu si Irimia

Posted on

Finantarea afacerilor – Fonduri Europene

Finantarea afacerii 1.        Documentare proiecte de finatari nerambursabile:

  • Programe comunitare in diverse domenii de activitate si pe Tipuri de Fonduri Structurale.
  • Programe operationale si Instrumente structurale
  • Etape necesare pentru accesarea fonduri europene de finantare
  • Programe de finantare active in anul in curs si termenele limita de depunere a proiectelor
  • Mecanisme de accesare a fondurilor europene
2.        Pregatirea Cererilor de Finantare
  • Planificarea strategica si importanta ei – modele de plan strategic
  • Grile de evaluare pentru alegerea programelor de finantare
  • Planificarea financiara, cerintele financiare pentru solicitantul de fonduri, eligibilitatea solicitantului
  • Eligibilitate IMM-uri pentru obtinerea de fonduri europene
  • Modalitati de identificare si verificare a potentialilor parteneri in proiect
  • Stabilirea rolului unui partener intr-un proiect
  • Cum alegem un proiect de finantare, criterii de evaluare a proiectelor
  • Surse alternative de finantare a unui proiect
  • Credite pentru IMM-uri
  • Caracteristicile unui proiect determinat
  • Lista finantatorilor si criteriile de evaluare ale acestora
  • Linii de finantare active pe piata europeana
  • Fise de aplicatii
3.        Derularea si supervizarea proiectelor
  • Monitorizarea derularii proiectului, relatia cu finantatorul, criterii cantitative si calitative
  • Proceduri de formare a echipei, de lucru in echipa – fise de post, rapoarte de activitate, organigrama etc.
  • Modele de contracte agreate de finantatori
  • Formulare-tip pentru raportarea catre finantator
  • Liste de proiecte similare aprobate
  • Modele pentru completarea elementelor cererii de finantare
  • Modele de completare a bugetului proiectului
  • Modele de completare a matricei logice a proiectului
  • Auditul financiar, alegerea auditorului si reguli de auditare
4.        Raportarea catre finantatori
  • Alcatuirea rapoartelor narative si financiare, conditii specifice, termene
  • Documentatia atasata rapoartelor
5.        Sustenabilitatea proiectului
  • Documentatii necesare
  • Publicitatea proiectului
Consultanta fonduri structurale Fonduri structurale in urmatoarele domenii:
  • Dezvoltarea resurselor umane
  • Structuri regionale/locale de sprijinire a afacerilor
  • Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii serviciilor locale
  • Reabilitarea / modernizarea/ dezvoltarea infrastructurii educationale
  • Dezvoltarea turismului regional si local
  • Valorificarea resurselor turistice naturale cu respectarea cerintelor dezvoltarii durabile
Consultanta pentru realizarea de proiecte finantabile:
  • Pregatirea cererii de finantare
  • Derularea si supervizarea managementului de proiect
  • Raportarea catre finantatori
  • Eligibilitatea proiectelor
]]>

Posted on

Parteneriatul public privat (PPP) – avantaje și dezavantaje

În practică, PPP se referă la o tranzacție ce presupune transferul de responsabilitate pentru furnizarea unui serviciu public sau pentru realizarea  unei investiții, din zona sectorului public, către sectorul privat, respectiv o companie privată, autoritatea publică competentă păstrând doar responsabilitatea politică, devenind partener la profit şi pierderi. Aici pot fi incluse structuri precum contractele de asociere în participaţiune, contractele de închiriere, contractele de leasing, contractele de joint-venture, contracte de proiectare şi construcţie etc. În esență, PPP asigura un serviciu de interes public în totalitate sau parțial, funcție de fondurile private atrase și utilizând know-how-ul sectorului privat. Pentru a se evita o confuzie între acești termeni, se consideră că deosebirea dintre PPP-uri şi modelul achiziţiei publice tradiţionale o reprezintă transferul riscurilor de construcţie, operare şi finanţare către sectorul privat. Peters[1] a formulat 5 caracteristici prin care se poate descrie un PPP:

  1. PPP implică doi sau mai mulţi actori (părţi) din care cel puţin unul din ei este o entitate publică;
  2. Fiecare din participanţi acţionează ca principal şi poate face tranzacţii în propriul beneficiu;
  3. Partenerii sunt implicaţi într-o relaţie de durată, ce asigură continuitate serviciilor;
  4. Fiecare actor trebuie să vină în parteneriat cu un aport material sau nematerial;
  5. Toţii actorii împart responsabilitatea pentru rezultat şi activităţi.
Schematic, structura unui contract PPP este prezentată in figura următoare: Figura nr. 1 Prezentare parteneriat public privatSchema de mai sus (figura nr. 1) arată că sectorul privat preia responsabilitatea coordonării şi managementul tuturor tranzacţiilor necesare în vederea furnizării la standarde optime a serviciului public.
[1] Peters, B. G., 1998, With a Little Help from our Friends: Public Private Partnership as Institutions and Instruments, in J. Pierre (ed.),  Partnerships in Urban Governance, MacMillan Press Ltd Pe scurt, avantajele PPP pot fi enumerate astfel:
  • Mai multă eficiență și performanță economică în îndeplinirea îndatoririlor  publice;
  • Posibilitatea demarării unui proiect fără obligația identificării de finanțări proprii preliminare integrale pentru finalizarea sa;
  • Promovarea comportamentului managerial;
  • Dezvoltarea parteneriatelor durabile și fiabile;
  • Posibilitatea reducerii costurilor;
  • Eliberarea sectorului public de unele probleme administrative.
Dezavantajele parteneriatului public privat Cu toate acestea, există și voci care critică această formă de colaborare, invocând unele dezavantaje pentru sectorul public, printre care pot fi enumerate: pierderea controlului asupra activităților concesionate, creșterea cheltuielilor publice necesare pentru crearea unui mecanism de control crescut din partea instituției publice implicate în parteneriat, imposibilitatea monitorizării atente a respectării drepturilor cetățeanului, mai ales în ceea ce privește calitatea serviciului oferit, crearea unei stări de dependență a sectorului public față de cel privat și nu în ultimul rând, gradul crescut de complexitate al contractelor ce reglementează o astfel de relație. De asemenea, se consideră că oricând există posibilitatea ca partenerul privat să intre în insolvență sau faliment, ceea ce poate conduce la întreruperea imtempestivă a serviciului oferit, cu efecte negative asupra cetățeanului beneficiar. Cu toate acestea, avantajele oferite de PPP justifică asumarea unor riscuri și din partea sectorului public, experiența dovedind că acest gen de colaborare a adus mai multe efecte benefice pe termen lung decât dezavanataje sau pierderi economice. ]]>

Posted on

De ce să alegem parteneriatul public privat?

posibilitatea optimizării calității serviciilor publice – prin obligarea operatorilor privați de a veni cu soluții noi la prețuri scăzute – degrevarea bugetului instituțiilor publice de unele cheltuieli induse de asigurarea unor servicii – prin transferul acestora către zona privată, unde există soluții inovatoare în bugetarea uni proiect –  compensarea lipsei de strategie și inovație specifică sectorului public și, nu în ultimul rând, crearea unor oportunități de afaceri pentru mediul privat, mai ales în perioadele de criză economică. Unii analiști economici consideră la PPP este o relație contractuală în care ambii parteneri obțin beneficii maxime. În ceea ce privește valorificarea fondurilor publice, există opinii potrivit cărora, PPP asigură cea mai bună gestionare întrucât:

  • Riscul activităților derulate este transferat către partea contractantă care îl poate gestiona cel mai bine;
  • Efectuarea plăților se bazează pe criterii de performanță;
  • Dezvoltarea capacității sectorului public de a gestiona anumite probleme de interes comunitar prin atragerea expertizei comerciale și de management a sectorului privat, implicându-l, la nivel central, în proiecte comune;
  • Utilizarea contractelor pe termen lung, obligă ofertanții să se concentreze asupra costurilor totale aferente implementării întregului proiect și nu doar cu privire la capitalul de avans. Acest lucru poate conduce la mai multe propuneri  sau modele inovatoare, la costuri mai mici de implementare, dar cu standardele operaționale mai ridicate;
  • Se scurtează termenul de livrare/finalizare a unor bunuri/servicii de interes public.
]]>

Posted on

Tipuri de Parteneriat public-privat

  • DBO – proiectare-construcţie-operare: un contract între autoritatea contractantă şi operatorul economic, în care proiectarea (începând cu faza de proiect tehnic), construcţia şi exploatarea – denumită si operare – sunt transferate operatorului economic pentru o perioada rezonabilă de timp;
  • DBFO – proiectare-construcţie-finanţare-operare: cea mai complexă relaţie contractuală realizată între autoritatea contractanta şi operatorul economic, în care operatorul economic îşi asumă sarcina proiectării, construcţiei, exploatării şi obţinerii, în totalitate sau în parte, a resurselor financiare necesare în vederea realizării acestor obiective,  pentru o anumită durată
  • BOT – construcţie-operare-transfer: un contract între autoritatea contractantă şi operatorul economic, în care operatorul economic îşi asumă construcţia, exploatarea şi întreţinerea unui bun public pe o anumită perioadă.
  • BOR – construcţie-operare-reînnoire: un contract între autoritatea contractantă şi operatorul economic, în care acesta din urma îşi asumă finanţarea, construcţia şi costurile pentru operarea, întreţinerea şi reînnoirea bunului public la perioade de timp rezonabile convenite în cadrul contractului,
  • ROT – reabilitare-operare-transfer: un contract între autoritatea contractantă şi operatorul economic, în care bunul public, deja creat este transferat celui din urmă în starea în care se află. Investitorul finanţează, reabilitează, operează şi întreţine bunul public pentru o  perioadă rezonabilă de timp.
    • ]]>

    Posted on

    Parteneriatul public privat – cadrul legal

    Parteneriatul public privat nu are, în acest moment, o definiție unanim acceptată în literatura de specialitate. Comunitatea juridică, comunitară și autohtonă, consideră că acest concept de parteneriat public-privat (PPP) exprimă o modalitate de cooperare între autoritatea publică şi sectorul privat, respectiv organizaţii neguvernamentale, asociaţii ale oamenilor de afaceri ori companii, pentru furnizarea unor servicii publice de calitate. Cadrul legal La nivel național, s-a ales înlocuirea noţiunii de „parteneriat public-privat” cu cele de „concesiune de lucrări publice” şi „concesiune de servicii”, ca forme particulare ale acestui concept, definite mult mai concret la nivelul acquis-ului comunitar (Directivele 17/2004/EC şi 18/2004/EC), dar care nu acoperă toate modalităţile de realizare a unui parteneriat între o entitate publică şi una privată. Trebuie menționat faptul că legislația română a fost armonizată în totalitate cu legislația comunitară, până în prezent nefiind înregistrate conflicte între normele interne și cele europene în ceea ce privește această instituție de drept. Principalele acte normative referitoare la contractele de concesiune de lucrări publice şi servicii sunt:

    • Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
    • Hotărârea Guvernului nr. 71/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de conces concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
    • Hotararea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publica din OUG nr. 34/2006 consolidata în baza Hotarârii nr.1.056/2006, a Hotarârii nr.1.337/2006 si a Hotararii nr.834/2009;
    • Hotarare nr. 1660 din 22 noiembrie 2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achizitie publica prin mijloace electronice din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006 modificata si completata prin H.G. nr. 198/2007;
    • Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr. 107/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
    • Ordinul ministrului finanţelor publice şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nr.1517/9574/2009 privind aprobarea Ghidului pentru implementarea proiectelor de concesiune de lucrări publice şi servicii în România.
    La nivel comunitar, conceptul este reglementat de următoarele acte normative:
    • Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale
    • Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de produse şi de servicii
    • Directiva 89/665/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 decembrie1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind aplicarea procedurilor privind căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi a contractelor publice de lucrări
    • Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziţii publice ale entităţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor
    • Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE şi 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce priveşte ameliorarea eficacităţii căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice
    • Regulamentul (CE) nr. 1564/2005 al Comisiei din 7 septembrie 2005 de stabilire a formularelor standard pentru publicarea anunţurilor în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice în conformitate cu Directivele 2004/17/CE şi 2004/18/CE ale Parlamentului European şi Consiliului.
    ]]>

    Posted on

    Cursuri achizitii publice

    REVISTA DE ACHIZIȚII PUBLICE organizează CONFERINȚA ANUALĂ DE ACHIZIȚII PUBLICE, ediția a IV-a ce se va desfășura în perioada 06 – 07 mai 2010 la Institutul Național de Statistică, București. Evenimentul vizează participarea managerilor instituțiilor publice și administrației locale, angajații din cadrul departamentelor de achiziții publice, reprezentanții ofertanților, juriști și avocați, experți și manageri, implicați în domeniul achizițiilor publice. În cadrul conferinței se va aborda cu prioritate contextul actual al eficienţei, integrităţii şi transparenţei sistemului de achiziţii publice din România având în vedere rolul major al acestuia în economie. Dezbaterile din cadrul evenimentului vor explora volumul tranzacţiilor şi interacţiunea directă între sectoarele public și privat, vor merge mai departe cu preocuparea permanentă pentru funcţionalitatea și performanţa sistemului, vor atinge sensibilitatea domeniului referitor la corupţie. În urma conferinței se vor contura idei viabile care pot duce la îmbunătățirea sistemului de achiziții. Pentru oferta completă/formular de participare relații la tel 031 428 37 35 sau email office@revista-achizitii.ro. Coordonator acțiune: Carmen ȘERBĂNOIU, tel: 0753 025 991]]>

    Posted on

    Conferinte si cursuri viitoare

    26-27 aprilie 2010 – TAIEX – Comisia Europeana in colaborare cu Consiliul Judetean Braila. Achizitii publice – Lector Av. Adrian CEPARU, Av. Florin IRIMIA 28-29 aprilie 2010 – TAIEX – Comisia Europeana in colaborare cu Consiliul Judetean Galati. Achizitii publice – Lector Av. Adrian CEPARU, Av. Florin IRIMIA 6-7 mai  2010 – Conferinta anuala de achizitii publice, Institutul National de Statistica Lectori: Av. Adrian CEPARU, Av. Florin IRIMIA. aprilie 2010 – Cursuri de perfectionare continua a avocatilor, organizate de Baroul Bucuresti. Lectori Av. Adrian Ceparu, Av. Florin Irimia, Av. Paula Neciu, Av. Beatrice Ilioiu – SCPA Ceparu si Irimia]]>

    Posted on

    Riscuri asociate procesului de contractare in achizitiile publice

    Avocat Adrian CEPARU

    Conform studiului publicat de O.E.C.D.[1] in anul 2009, “Integritate in achizitiile publice – Ghid de bune practici de la A la Z”, cele trei faze ale procesului de contractare in achizitiile publice (anuntul intentiei de contractare, contractarea propriu-zisa si executarea contractului) pot fi afectate de o serie de riscuri ce conduc la pierderea echidistantei si corectitudinii in alegerea partenerului contractual de catre institutia/organizatia publica interesata de achizitionarea unor bunuri sau servicii.

    In faza de pre-contractare, expertii O.E.C.D. au identificat 4 potentiale riscuri ce pot afecta corectitudinea procesului de achizitie publica:

    – lipsa unei evaluari riguroase a nevoilor autoritatii contractante, intocmirea deficitara a planificarii si bugetului aferent procesului de contractare – determinate de interventia unor oficiali guvernamentali de nivel inalt care incearca sa impuna diverse interese particulare sau de existente unor intelegeri informale intre reprezentantii autoritatii contractante si unul dintre candidati ;

    – conditii de participare/contractare care un sunt stabilite in mod corect sau concordant cu scopul achizitiei – atat in ceea ce priveste specificatiile tehnice (prin stabilirea unor criterii vagi, nefundamentate pe performante reale sau “croite” pe profilul unuia dintre ofertanti) cat si in ceea ce priveste conditiile de selectie si contractare (nu sunt stabilite in mod corect si riguros sau permit inscrierea unor candidati ce au obtinut in mod fraudulos anumite certificate/atéstate/licente);

    – alegerea unei proceduri de achizitie inadecvate scopului economic – determinata atat de folosirea abuziva a unor exceptii legislative (invocarea caracterul de maxima urgenta a achizitiei, caracterului confidential, al drepturilor exclusive sau existentei  unor relatii contractuale mai vechi) cat si de inexistenta unei strategii de contractare.

    – impunerea unui termen de prezentare a ofertelor care nu este corect corelat cu complexitatea intocmirii unui dosar de participare – fie ca urmare a intentiei de a sprijini oferta unui anume candidat ce a fost deja informat cu privire la criteriile de selectie anterior publicarii acestora, fie ca urmare a unor estimarii gresite cu privire la perioada de timp necesara intocmirii dosarului de prezentare a ofertei (in cazul contractelor care vizeaza achizitia unor bunuri sau servicii complexe).

    In faza de contractare, tarile au raportat existenta urmatoarelor 4 riscuri ce afecteaza caracterul transparent si corect al procedurii de achizitie publica:

    – nerespectarea caracterului confidential al informatiilor referitoare la strategia de achizitie a autoritatii contractante prin transmiterea catre un singur candidat a datelor referitoare la marjele de negociere si la ofertele prezentate de ceilalti candidati;

    – lipsa unei concurente reale intre candidatii selectionati ca urmare a unor intelegeri prealabile intre acestia cu privire la preturile oferite;

    – existenta unui conflict de interese ce afecteaza corectitudinea selectie fie ca efect al cointeresarii materiale sau a existentei unor legaturi de rudenie/amicitie intre candidatii selectionati si membrii comisiei de achizitie;

    – ingradirea accesului la informatiile cu privire la conditiile contractuale, cu scopul de a descuraja candidatii “neagreati” de membrii comisiei de achizitie sau de alti oficiali de rang inalt.

    In ceea ce priveste ultima faza a procesului de achizitie, executarea contractului si plata pretului, expertii O.E.C.D., pe baza raportarilor facute de tarile membre, au identificat urmatoarele riscuri:

    – lipsa unei monitorizari riguroase a modului de executare a contractului, din partea autoritatii contractante – ceea ce permite candidatului contractat sa subcontracteze, sa utilizeze materiale sau resurse inferioare calitativ celor prezentate in oferta, sa tergiverseze executarea lucrarilor sau furnizarea bunurilor, toate acestea determinand costuri suplimentare pentru autoritatea contractanta;

    – impunerea unor subcontractori sau parteneri alesi in urma unor selectii netransparente – situatii ce conduc la scaderi calitative si cantitative fata de oferta initiala;

    – neimplicarea oficialilor guvernamentali de la nivel inalt in monitorizarea executarii contractelor incheiate prin procedura achizitiilor publice, mai ales in ceea ce priveste respectarea termenelor si a criteriilor calitative asumate la semnarea acestora;

    – nerespectarea termenelor si conditiilor de plata de catre autoritatea contractanta: plata cu intarziere a facturilor, amanarea onorarii platilor datorate, acceptarea unor facturi referitoare la bunuri sau servicii care nu exista in realitate – conduita care, in final, conduce la dublarea costurilor contractelor incheiate fata de oferta initiala.

    Acest studiu realizat de expertii O.E.C.D. a avut la baza raspunsurile furnizate de oficialii guvernamentali din tarile membre, pe baza chestionarul transmis de organizatie, cu scopul identificarii vulnerabilitatilor procesului de achizitie publica, ce determina pierderea caracterului transparent si echidistant al acestui proces de contractare.

    Efortul depus de organizatie are ca scop imbunatatirea domeniului achizitiilor publice, considerate un motor al economiei statelor democratice, si anihilarea suspiciunilor publice ce planeaza asupra caracterului transparent si obiectiv al acestei modalitati de contractare.

    [1] Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica – organism international ce reuneste reprezentanti guvernamentali a 30 de tari membre.

    ]]>